despre familie 2

 

Art. 367 Obiectul conventiei matrimoniale În cazul în care se adoptă comunitatea conventională, conventia matrimonială se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte: a) includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu exceptia bunurilor prevăzute la art. 340 lit. b) si c); b) restrângerea comunitătii la bunurile sau datoriile anume determinate în conventia matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu exceptia obligatiilor prevăzute la art. 351 lit. c); c) obligativitatea acordului ambilor soti pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unul dintre soti se află în imposibilitate de a-si exprima vointa sau se opune în mod abuziv, celălalt sot poate să încheie singur actul, însă numai cu încuviintarea prealabilă a instantei de tutelă; d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunitătii; e) modalităti privind lichidarea comunitătii conventionale.

Art. 368 Alte dispozitii aplicabile În măsura în care prin conventie matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunitătii conventionale se completează cu dispozitiile legale privind regimul comunitătii legale.

SECTIUNEA a 5-a Modificarea regimului matrimonial §1. Modificarea conventională

Art. 369 Conditiile (1) După cel putin un an de la încheierea căsătoriei, sotii pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, cu respectarea conditiilor prevăzute de lege pentru încheierea conventiilor matrimoniale. (2) Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 sunt aplicabile în mod corespunzător. (3) Creditorii prejudiciati prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula actiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalitătile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunostintă mai înainte de aceste împrejurări pe altă cale. (4) Creditorii prevăzuti la alin. (3) pot invoca oricând, pe cale de exceptie, inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului matrimonial făcute în frauda intereselor lor.

§2. Modificarea judiciară

Art. 370 Separatia judiciară de bunuri (1) Dacă regimul matrimonial al sotilor este cel al comunitătii legale sau conventionale, instanta, la cererea unuia dintre soti, poate pronunta separatia de bunuri, atunci când celălalt sot încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei. (2) Totodată, instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 357. (3) Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 se aplică în mod corespunzător.

Art. 371 Efectele între soti (1) Separatia de bunuri pronuntată de către instantă face ca regimul matrimonial anterior să înceteze, iar sotilor li se aplică regimul matrimonial prevăzut la art. 360-365. (2) Între soti, efectele separatiei se produc de la data formulării cererii, cu exceptia cazului în care instanta, la cererea oricăruia dintre ei, dispune ca aceste efecte să li se aplice de la data despărtirii în fapt.

Art. 372 Efectele fată de terti (1) Creditorii sotilor nu pot cere separatia de bunuri, dar pot interveni în cauză. (2) Dispozitiile art. 369 alin. (3) si (4) se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL VII Desfacerea căsătoriei SECTIUNEA 1 Cazurile de divort §1. Dispozitii generale

Art. 373 Motivele de divort Divortul poate avea loc: a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptată de celălalt sot; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vătămate si continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soti, după o separare în fapt care a durat cel putin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soti a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

§2. Divortul prin acordul sotilor pe cale judiciară

Art. 374 Conditiile (1) Divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata căsătoriei si indiferent dacă există sau nu copii minori rezultati din căsătorie. (2) Divortul prin acordul sotilor nu poate fi admis dacă unul dintre soti este pus sub interdictie. (3) Instanta este obligată să verifice existenta consimtământului liber si neviciat al fiecărui sot.

§3. Divortul prin acordul sotilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială

Art. 375 Conditii (1) Dacă sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, născuti din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptati, ofiterul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul sotilor, eliberându-le un certificat de divort, potrivit legii. (2) Divortul prin acordul sotilor poate fi constatat de notarul public si în cazul în care există copii minori născuti din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptati, dacă sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divort, exercitarea autoritătii părintesti de către ambii părinti, stabilirea locuintei copiilor după divort, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat si fiecare dintre copii, precum si stabilirea contributiei părintilor la cheltuielile de crestere, educare, învătătură si pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul sotilor privind exercitarea în comun a autoritătii părintesti sau cel privind stabilirea locuintei copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile

art. 376 alin. (5). (3) Dispozitiile art. 374 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Art. 376 Procedura (1) Cererea de divort se depune de soti împreună. Ofiterul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea si le acordă un termen de reflectie de 30 de zile. (2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), cererea de divort se poate depune la notarul public si prin mandatar cu procură autentică. (3) La expirarea acestui termen, sotii se prezintă personal, iar ofiterul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă sotii stăruie să divorteze si dacă, în acest sens, consimtământul lor este liber si neviciat. (4) Dacă sotii stăruie în divort, ofiterul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divort fără să facă vreo mentiune cu privire la culpa sotilor. (5) Dispozitiile art. 383 alin. (1) si (3) se aplică în mod corespunzător. Dacă sotii nu se înteleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divort ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părintesti, ofiterul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispozitie de respingere a cererii de divort si îndrumă sotii să se adreseze instantei de judecată, potrivit prevederilor art. 374. (6) Solutionarea cererilor privind alte efecte ale divortului asupra cărora sotii nu se înteleg este de competenta instantei judecătoresti.

Art. 377 Mentiunea în actul de căsătorie (1) Când cererea de divort este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria, ofiterul de stare civilă, după emiterea certificatului de divort, face cuvenita mentiune în actul de căsătorie. (2) În cazul depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială sotii au avut ultima locuintă comună, ofiterul de stare civilă emite certificatul de divort si înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mentiune în actul de căsătorie. (3) În cazul constatării divortului de către notarul public, acesta emite certificatul de divort si înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face mentiune în actul de căsătorie.

Art. 378 Refuzul ofiterului de stare civilă sau notarului public (1) Dacă nu sunt îndeplinite conditiile art. 375, ofiterul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divort. (2) Împotriva refuzului ofiterului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar sotii se pot adresa cu cererea de divort instantei de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege. (3) Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiterului de stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul sotilor si de a emite certificatul de divort, oricare dintre soti se poate adresa, pe cale separată, instantei competente.

§4. Divortul din culpă

Art. 379 Conditiile (1) În cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divortul se poate pronunta dacă instanta stabileste culpa unuia dintre soti în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soti, instanta poate pronunta divortul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divort. Dacă culpa apartine în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388. (2) În ipoteza prevăzută la art. 373 lit. c), divortul se pronuntă din culpa exclusivă a sotului reclamant, cu exceptia situatiei în care pârâtul se declară de acord cu divortul, când acesta se pronuntă fără a se face mentiune despre culpa sotilor.

Art. 380 Continuarea actiunii de divort (1) În situatia prevăzută la art. 379 alin. (1), dacă sotul reclamant decedează în timpul procesului, mostenitorii săi pot continua actiunea de divort. (2) Actiunea continuată de mostenitori este admisă numai dacă instanta constată culpa exclusivă a sotului pârât.

§5. Divortul din cauza stării sănătătii unui sot

Art. 381 Conditiile divortului În cazul prevăzut la art. 373 lit. d), desfacerea căsătoriei se pronuntă fără a se face mentiune despre culpa sotilor.

SECTIUNEA a 2-a Efectele divortului §1. Data desfacerii căsătoriei

Art. 382 Data desfacerii căsătoriei (1) Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronuntat divortul a rămas definitivă. (2) Prin exceptie, dacă actiunea de divort este continuată de mostenitorii sotului reclamant, potrivit art. 380, căsătoria se socoteste desfăcută la data decesului. (3) În cazul prevăzut la art. 375, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divort.

§2. Efectele divortului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soti

Art. 383 Numele de familie după căsătorie (1) La desfacerea căsătoriei prin divort, sotii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanta ia act de această întelegere prin hotărârea de divort. (2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate să încuviinteze ca sotii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei întelegeri între ei. (3) Dacă nu a intervenit o întelegere sau dacă instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti poartă numele dinaintea căsătoriei.

Art. 384 Drepturile sotului divortat (1) Divortul este considerat pronuntat împotriva sotului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut căsătoria. (2) Sotul împotriva căruia a fost pronuntat divortul pierde drepturile pe care legea sau conventiile încheiate anterior cu tertii le atribuie acestuia. (3) Aceste drepturi nu sunt pierdute în cazul culpei comune sau al divortului prin acordul sotilor.

§3. Efectele divortului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soti I. Efecte cu privire la regimul matrimonial

Art. 385 Încetarea regimului matrimonial (1) În cazul divortului, regimul matrimonial încetează între soti la data introducerii cererii de divort. (2) Cu toate acestea, oricare dintre soti sau amândoi, împreună, în cazul divortului prin acordul lor, pot cere instantei de divort să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separatiei în fapt. (3) Prevederile acestui articol se aplică în mod corespunzător si în cazul divortului prevăzut la art. 375.

Art. 386 Actele încheiate în frauda celuilalt sot (1) Actele mentionate la art. 346 alin. (2), precum si actele din care se nasc obligatii în sarcina comunitătii, încheiate de unul dintre soti după data introducerii cererii de divort, sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt sot. (2) Dispozitiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile.

Art. 387 Opozabilitatea fată de terti (1) Hotărârea judecătorească prin care s-a pronuntat divortul si, după caz, certificatul de divort prevăzut la art. 375 sunt opozabile fată de terti, în conditiile legii. (2) Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt aplicabile în mod corespunzător, inclusiv în cazul prevăzut la art. 375. II. Dreptul la despăgubiri

Art. 388 Acordarea despăgubirilor Distinct de dreptul la prestatia compensatorie prevăzut la art. 390, sotul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere sotului vinovat să îl despăgubească. Instanta de tutelă solutionează cererea prin hotărârea de divort.

III. Obligatia de întretinere între fostii soti

Art. 389 Obligatia de întretinere (1) Prin desfacerea căsătoriei, obligatia de întretinere între soti încetează. (2) Sotul divortat are dreptul la întretinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităti de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întretinere si atunci când incapacitatea se iveste în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria. (3) Întretinerea datorată potrivit dispozitiilor alin. (2) se stabileste până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale si cu starea de nevoie a creditorului. Această întretinere, împreună cu întretinerea datorată copiilor, nu va putea depăsi jumătate din venitul net al celui obligat la plată. (4) Când divortul este pronuntat din culpa exclusivă a unuia dintre soti, acesta nu beneficiază de prevederile alin. (2) si (3) decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei. (5) În afara altor cazuri prevăzute de lege, obligatia de întretinere încetează prin recăsătorirea celui îndreptătit.

IV. Prestatia compensatorie

Art. 390 Conditiile prestatiei compensatorii (1) În cazul în care divortul se pronuntă din culpa exclusivă a sotului pârât, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina în conditiile de viată ale celui care o solicită. (2) Prestatia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel putin 20 de ani. (3) Sotul care solicită prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul său sot si pensie de întretinere, în conditiile art. 389.

Art. 391 Stabilirea prestatiei compensatorii (1) Prestatia compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. (2) La stabilirea prestatiei compensatorii se tine seama atât de resursele sotului care o solicită, cât si de mijloacele celuilalt sot din momentul divortului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum si de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta si starea de sănătate a sotilor, contributia la cresterea copiilor minori pe care a avut-o si urmează să o aibă fiecare sot, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfăsura o activitate producătoare de venituri si altele asemenea.

Art. 392 Forma prestatiei compensatorii (1) Prestatia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care apartin debitorului. (2) Renta poate fi stabilită într-o cotă procentuală din venitul debitorului sau într-o sumă de bani determinată. (3) Renta si uzufructul se pot constitui pe toată durata vietii celui care solicită prestatia compensatorie sau pentru o perioadă mai scurtă, care se stabileste prin hotărârea de divort.

Art. 393 Garantiile Instanta, la cererea sotului creditor, îl poate obliga pe sotul debitor să constituie o garantie reală sau să dea cautiune pentru a asigura executarea rentei.

Art. 394 Modificarea prestatiei compensatorii (1) Instanta poate mări sau micsora prestatia compensatorie, dacă se modifică, în mod semnificativ, mijloacele debitorului si resursele creditorului. (2) În cazul în care prestatia compensatorie constă într-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, trimestrial, în functie de rata inflatiei. Art. 395 Încetarea prestatiei compensatorii Prestatia compensatorie încetează prin decesul unuia dintre soti, prin recăsătorirea sotului creditor, precum si atunci când acesta obtine resurse de natură să îi asigure conditii de viată asemănătoare celor din timpul căsătoriei.

§4. Efectele divortului cu privire la raporturile dintre părinti si copiii lor minori

Art. 396 Raporturile dintre părintii divortati si copiii lor minori (1) Instanta de tutelă hotărăste, odată cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre părintii divortati si copiii lor minori, tinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum si, dacă este cazul, de învoiala părintilor, pe care îi ascultă. (2) Dispozitiile art. 264 sunt aplicabile.

Art. 397 Exercitarea autoritătii părintesti de către ambii părinti După divort, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinti, afară de cazul în care instanta decide altfel.

Art. 398 Exercitarea autoritătii părintesti de către un singur părinte (1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanta hotărăste ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinti. (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.

Art. 399 Exercitarea autoritătii părintesti de către alte personae (1) În mod exceptional, instanta de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimtământul acestora, sau într-o institutie de ocrotire. Acestea exercită drepturile si îndatoririle care revin părintilor cu privire la persoana copilului. (2) Instanta stabileste dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinti în comun sau de către unul dintre ei.

Art. 400 Locuinta copilului după divort (1) În lipsa întelegerii dintre părinti sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanta de tutelă stabileste, odată cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la părintele cu care locuieste în mod statornic. (2) Dacă până la divort copilul a locuit cu ambii părinti, instanta îi stabileste locuinta la unul dintre ei, tinând seama de interesul său superior. (3) În mod exceptional, si numai dacă este în interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtământul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului si îndeplinesc toate actele obisnuite privind sănătatea, educatia si învătătura sa.

Art. 401 Drepturile părintelui separat de copil (1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. (2) În caz de neîntelegere între părinti, instanta de tutelă decide cu privire la modalitătile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.

Art. 402 Stabilirea contributiei părintilor (1) Instanta de tutelă, prin hotărârea de divort, stabileste contributia fiecărui părinte la cheltuielile de crestere, educare, învătătură si pregătire profesională a copiilor. (2) Dispozitiile titlului V privind obligatia de întretinere se aplică în mod corespunzător.

Art. 403 Modificarea măsurilor luate cu privire la copil În cazul schimbării împrejurărilor, instanta de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile si îndatoririle părintilor divortati fată de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.

Art. 404 Raporturile dintre părinti si copiii lor minori în alte cazuri În cazul prevăzut la art. 293 alin. (2), instanta hotărăste asupra raporturilor dintre părinti si copiii lor minori, dispozitiile art. 396-403 fiind aplicabile în mod corespunzător.

TITLUL III Rudenia CAPITOLUL I Dispozitii generale

Art. 405 Notiunea (1) Rudenia firească este legătura bazată pe descendenta unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. (2) Rudenia civilă este legătura rezultată din adoptia încheiată în conditiile prevăzute de lege.

Art. 406 Rudenia în linie dreaptă sau colaterală (1) Rudenia este în linie dreaptă în cazul descendentei unei persoane dintr-o altă persoană si poate fi ascendentă sau descendentă. (2) Rudenia este în linie colaterală atunci când rezultă din faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. (3) Gradul de rudenie se stabileste astfel: a) în linie dreaptă, după numărul nasterilor: astfel, copiii si părintii sunt rude de gradul întâi, nepotii si bunicii sunt rude de gradul al doilea; b) în linie colaterală, după numărul nasterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun si coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fratii sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătusa si nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea. Art. 407 Afinitatea (1) Afinitatea este legătura dintre un sot si rudele celuilalt sot. (2) Rudele sotului sunt, în aceeasi linie si acelasi grad, afinii celuilalt sot.

CAPITOLUL II Filiatia SECTIUNEA 1 Stabilirea filiatiei § 1. Dispozitii generale

Art. 408 Modurile de stabilire a filiatiei (1) Filiatia fată de mamă rezultă din faptul nasterii; ea se poate stabili si prin recunoastere sau prin hotărâre judecătorească. (2) Filiatia fată de tatăl din căsătorie se stabileste prin efectul prezumtiei de paternitate. (3) Filiatia fată de tatăl din afara căsătoriei se stabileste prin recunoastere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.

Art. 409 Dovada filiatiei (1) Filiatia se dovedeste prin actul de nastere întocmit în registrul de stare civilă, precum si cu certificatul de nastere eliberat pe baza acestuia. (2) În cazul copilului din căsătorie, dovada se face prin actul de nastere si prin actul de căsătorie al părintilor, trecute în registrele de stare civilă, precum si prin certificatele de stare civilă corespunzătoare.

Art. 410 Posesia de stat (1) Posesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiatie si rudenie dintre copil si familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, în principal, în oricare dintre următoarele împrejurări: a) o persoană se comportă fată de un copil ca fiind al său, îngrijindu-se de cresterea si educarea sa, iar copilul se comportă fată de această persoană ca fiind părintele său; b) copilul este recunoscut de către familie, în societate si, când este cazul, de către autoritătile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său; c) copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său. (2) Posesia de stat trebuie să fie continuă, pasnică, publică si neechivocă.

Art. 411 Posesia de stat conformă cu actul de nastere (1) Nicio persoană nu poate reclama o altă filiatie fată de mamă decât aceea ce rezultă din actul său de nastere si posesia de stat conformă cu acesta. (2) Nimeni nu poate contesta filiatia fată de mamă a persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de nastere. (3) Cu toate acestea, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiatii cu orice mijloc de probă.

Art. 412 Timpul legal al conceptiunii (1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta si a o sută optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii. El se calculează zi cu zi. (2) Prin mijloace de probă stiintifice se poate face dovada conceptiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval.

Art. 413 Domeniul de aplicare Dispozitiile prezentului capitol referitoare la copil sunt aplicabile si persoanei majore a cărei filiatie este cercetată. § 2. Prezumtia de paternitate

Art. 414 Prezumtia de paternitate (1) Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe sotul mamei. (2) Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputintă ca sotul mamei să fie tatăl copilului. § 3. Recunoasterea copilului

Art. 415 Felurile recunoasterii (1) Dacă nasterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinti necunoscuti, mama îl poate recunoaste pe copil. (2) Copilul conceput si născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său. (3) După moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenti firesti.

Art. 416 Formele recunoasterii (1) Recunoasterea poate fi făcută prin declaratie la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau prin testament. (2) Dacă recunoasterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului de stare civilă competent, pentru a se face mentiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă. (3) Recunoasterea, chiar dacă a fost făcută prin testament, este irevocabilă.

Art. 417 Recunoasterea de către minorul necăsătorit Minorul necăsătorit îl poate recunoaste singur pe copilul său, dacă are discernământ la momentul recunoasterii.

Art. 418 Nulitatea absolută a recunoasterii Recunoasterea este lovită de nulitate absolută dacă: a) a fost recunoscut un copil a cărui filiatie, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată. Cu toate acestea, dacă filiatia anterioară a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească, recunoasterea este valabilă; b) a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu a lăsat descendenti firesti; c) a fost făcută în alte forme decât cele prevăzute de lege.

Art. 419 Nulitatea relativă a recunoasterii (1) Recunoasterea poate fi anulată pentru eroare, dol sau violentă. (2) Prescriptia dreptului la actiune începe să curgă de la data încetării violentei ori, după caz, a descoperirii erorii sau dolului.

Art. 420 Contestarea recunoasterii de filiatie (1) Recunoasterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând si de orice persoană interesată. (2) Dacă recunoasterea este contestată de celălalt părinte, de copilul recunoscut sau de descendentii acestuia, dovada filiatiei este în sarcina autorului recunoasterii sau a mostenitorilor săi.

§ 4. Actiuni privind filiatia I. Contestarea filiatiei

Art. 421 Actiunea în contestatia filiatiei (1) Orice persoană interesată poate contesta oricând, prin actiune în justitie, filiatia stabilită printr-un act de nastere ce nu este conform cu posesia de stat. (2) În acest caz, filiatia se dovedeste prin certificatul medical constatator al nasterii, prin expertiza medico-legală de stabilire a filiatiei sau, în lipsa certificatului ori în cazul imposibilitătii efectuării expertizei, prin orice mijloc de probă, inclusiv prin posesia de stat. (3) Cu toate acestea, dovada filiatiei nu se face prin martori decât în cazul prevăzut la art. 411 alin. (3) sau atunci când există înscrisuri care fac demnă de crezare actiunea formulată. II. Actiunea în stabilirea filiatiei fată de mamă

Art. 422 Actiunea în stabilirea maternitătii În cazul în care, din orice motiv, dovada filiatiei fată de mamă nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii ori în cazul în care se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nasterii, filiatia fată de mamă se poate stabili printr-o actiune în stabilirea maternitătii, în cadrul căreia pot fi administrate orice mijloace de probă.

Art. 423 Regimul juridic al actiunii în stabilirea maternitătii (1) Dreptul la actiunea în stabilirea filiatiei fată de mamă apartine copilului si se porneste, în numele acestuia, de către reprezentantul său legal. (2) Actiunea poate să fie pornită sau, după caz, continuată si de mostenitorii copilului, în conditiile legii. (3) Actiunea poate fi introdusă si împotriva mostenitorilor pretinsei mame. (4) Dreptul la actiune este imprescriptibil. (5) Dacă însă copilul a decedat înainte de a introduce actiunea, mostenitorii săi pot să o introducă în termen de un an de la data decesului. III. Actiunea în stabilirea paternitătii din afara căsătoriei

Art. 424 Stabilirea paternitătii prin hotărâre judecătorească Dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaste pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească.

Art. 425 Actiunea în stabilirea paternitătii (1) Actiunea în stabilirea paternitătii din afara căsătoriei apartine copilului si se porneste în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal. (2) Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată si de mostenitorii copilului, în conditiile legii. (3) Actiunea în stabilirea paternitătii poate fi pornită si împotriva mostenitorilor pretinsului tată.

Art. 426 Prezumtia filiatiei fată de pretinsul tată (1) Paternitatea se prezumă dacă se dovedeste că pretinsul tată a convietuit cu mama copilului în perioada timpului legal al conceptiunii. (2) Prezumtia este înlăturată dacă pretinsul tată dovedeste că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil.

Art. 427 Termenul de prescriptie (1) Dreptul la actiunea în stabilirea paternitătii nu se prescrie în timpul vietii copilului. (2) Dispozitiile art. 423 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

Art. 428 Despăgubirile (1) Mama copilului poate cere pretinsului tată să îi plătească jumătate din: a) cheltuielile nasterii si ale lehuziei; b) cheltuielile făcute cu întretinerea ei în timpul sarcinii si în perioada de lehuzie. (2) Mama poate solicita aceste despăgubiri chiar si atunci când copilul s-a născut mort sau a murit înainte de pronuntarea hotărârii privind stabilirea paternitătii. (3) Dreptul la actiune al mamei se prescrie în termen de 3 ani de la nasterea copilului. (4) Mama nu poate cere aceste despăgubiri dacă nu a formulat si actiune pentru stabilirea paternitătii. (5) În afara cheltuielilor prevăzute la alin. (1), mama si mostenitorii ei au dreptul la despăgubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun. IV. Actiuni privind filiatia fată de tatăl din căsătorie

Art. 429 Actiunea în tăgada paternitătii (1) Actiunea în tăgada paternitătii poate fi pornită de sotul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum si de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată si de mostenitorii acestora, în conditiile legii. (2) Actiunea se introduce de către sotul mamei împotriva copilului; când acesta este decedat, actiunea se porneste împotriva mamei sale si, dacă este cazul, a altor mostenitori ai săi. (3) Dacă sotul este pus sub interdictie, actiunea poate fi pornită de tutore, iar în lipsă, de un curator numit de instanta judecătorească. (4) Mama sau copilul poate introduce actiunea împotriva sotului. Dacă acesta este decedat, actiunea se porneste împotriva mostenitorilor lui. (5) Tatăl biologic poate introduce actiunea împotriva sotului mamei si a copilului. Dacă acestia sunt decedati, actiunea se porneste împotriva mostenitorilor.

Art. 430 Tăgada paternitătii de către sotul mamei (1) Sotul mamei poate introduce actiunea în tăgada paternitătii în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care sotul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumtia nu corespunde realitătii. (2) Termenul nu curge împotriva sotului pus sub interdictie judecătorească si, chiar dacă actiunea nu a fost pornită de tutore, ea poate fi introdusă de sot în termen de 3 ani de la data ridicării interdictiei. (3) Dacă sotul a murit înainte de împlinirea termenului mentionat la alin. (1), fără a porni actiunea, aceasta poate fi pornită de către mostenitori în termen de un an de la data decesului.

Art. 431 Tăgada paternitătii de către mamă (1) Actiunea în tăgada paternitătii poate fi pornită de către mamă în termen de 3 ani de la data nasterii copilului. (2) Dispozitiile art. 429 alin. (3) si art. 430 alin. (2) si (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 432 Tăgada paternitătii de către pretinsul tată biologic (1) Actiunea în tăgada paternitătii introdusă de către cel care se pretinde tată biologic poate fi admisă numai dacă acesta face dovada paternitătii sale fată de copil. (2) Dreptul la actiune nu se prescrie în timpul vietii tatălui biologic. Dacă acesta a decedat, actiunea poate fi formulată de mostenitorii săi în termen de cel mult un an de la data decesului. (3) Dispozitiile art. 429 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 433 Tăgada paternitătii de către copil si de către mostenitori (1) Actiunea în tăgada paternitătii se porneste de copil, în timpul minoritătii sale, prin reprezentantul său legal. (2) Dreptul la actiune nu se prescrie în timpul vietii copilului. (3) Dispozitiile art. 423 alin. (5) si art. 429 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 434 Contestarea filiatiei fată de tatăl din căsătorie Orice persoană interesată poate cere, oricând, instantei să constate că nu sunt întrunite conditiile pentru ca prezumtia de paternitate să se aplice unui copil înregistrat în actele de stare civilă ca fiind născut din căsătorie.

V. Dispozitii comune privind actiunile referitoare la filiatie

Art. 435 Filiatia legal stabilită (1) Atât timp cât o legătură de filiatie legal stabilită nu a fost contestată în justitie, nu se poate stabili, pe nicio cale, o altă filiatie. (2) Dispozitiile art. 99 alin. (4) rămân aplicabile.

Art. 436 Citarea părintilor si a copilului Părintii si copilul vor fi citati în toate cauzele referitoare la filiatie, chiar si atunci când nu au calitatea de reclamant sau de pârât.

Art. 437 Inadmisibilitatea renuntării (1) În actiunile privitoare la filiatie nu se poate renunta la drept. (2) De asemenea, cel care introduce o actiune privitoare la filiatie în numele unui copil sau al unei persoane puse sub interdictie judecătorească, precum si copilul minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de actiune nu pot renunta la judecarea ei.

Art. 438 Situatia copilului (1) Prin hotărârea de admitere a actiunii instanta se pronuntă si cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autoritătii părintesti si obligatia părintilor de a-l întretine pe copil. (2) În cazul în care admite o actiune în contestarea filiatiei, instanta poate stabili, dacă este cazul, modul în care copilul păstrează legături personale cu acela care l-a crescut.

Art. 439 Actiunea formulată în caz de mostenire vacantă În cazul în care, potrivit legii, o actiune privitoare la filiatie poate fi pornită împotriva mostenitorilor, iar mostenirea este vacantă, actiunea poate fi introdusă împotriva comunei, orasului sau, după caz, municipiului de la locul deschiderii mostenirii. Citarea în proces a renuntătorilor, dacă există, este obligatorie.

Art. 440 Efectele stabilirii filiatiei asupra unui proces penal În cazul infractiunilor a căror calificare presupune existenta unui raport de filiatie care nu este legal stabilit, hotărârea penală nu poate fi pronuntată înainte de rămânerea definitivă a hotărârii civile privitoare la raportul de filiatie.

SECTIUNEA a 2-a Reproducerea umană asistată medical cu tert donator

Art. 441 Regimul filiatiei (1) Reproducerea umană asistată medical cu tert donator nu determină nicio legătură de filiatie între copil si donator. (2) În acest caz, nicio actiune în răspundere nu poate fi pornită împotriva donatorului. (3) Părinti, în sensul dat de prezenta sectiune, nu pot fi decât un bărbat si o femeie sau o femeie singură.

Art. 442 Conditiile (1) Părintii care, pentru a avea un copil, doresc să recurgă la reproducerea asistată medical cu tert donator trebuie să îsi dea consimtământul în prealabil, în conditii care să asigure deplina confidentialitate, în fata unui notar public care să le explice, în mod expres, consecintele actului lor cu privire la filiatie. (2) Consimtământul rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării unei cereri de divort sau al separatiei în fapt, survenite anterior momentului conceptiunii realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în fata medicului chemat să asigure asistenta pentru reproducerea cu tert donator.

Art. 443 Contestarea filiatiei (1) Nimeni nu poate contesta filiatia copilului pentru motive ce tin de reproducerea asistată medical si nici copilul astfel născut nu poate contesta filiatia sa. (2) Cu toate acestea, sotul mamei poate tăgădui paternitatea copilului, în conditiile legii, dacă nu a consimtit la reproducerea asistată medical realizată cu ajutorul unui tert donator. (3) În cazul în care copilul nu a fost conceput în acest mod, dispozitiile privind tăgăduirea paternitătii rămân aplicabile.

Art. 444 Răspunderea tatălui Cel care, după ce a consimtit la reproducerea asistată medical cu tert donator, nu recunoaste copilul astfel născut în afara căsătoriei răspunde fată de mamă si fată de copil. În acest caz, paternitatea copilului este stabilită pe cale judecătorească în conditiile art. 411 si 423.

Art. 445 Confidentialitatea informatiilor (1) Orice informatii privind reproducerea umană asistată medical sunt confidentiale. (2) Cu toate acestea, în cazul în care, în lipsa unor astfel de informatii, există riscul unui prejudiciu grav pentru sănătatea unei persoane astfel concepute sau a descendentilor acesteia, instanta poate autoriza transmiterea lor, în mod confidential, medicului sau autoritătilor competente. (3) De asemenea, oricare dintre descendentii persoanei astfel concepute poate să se prevaleze de acest drept, dacă faptul de a fi privat de informatiile pe care le cere poate să prejudicieze grav sănătatea sa ori pe cea a unei persoane care îi este apropiată.

Art. 446 Raporturile dintre tată si copil Tatăl are aceleasi drepturi si obligatii fată de copilul născut prin reproducere asistată medical cu tert donator ca si fată de un copil născut prin conceptiune naturală.

Art. 447 Regulile aplicabile Reproducerea umană asistată medical cu tert donator, regimul său juridic, asigurarea confidentialitătii informatiilor care tin de aceasta, precum si modul de transmitere a lor se stabilesc prin lege specială.

SECTIUNEA a 3-a Situatia legală a copilului

Art. 448 Egalitatea în drepturi a copiilor Copilul din afara căsătoriei a cărui filiatie a fost stabilită potrivit legii are, fată de fiecare părinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si aceea a unui copil din căsătorie.

Art. 449 Numele copilului din căsătorie (1) Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părintilor săi. (2) Dacă părintii nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. În acest caz numele copilului se stabileste prin acordul părintilor si se declară, odată cu nasterea copilului, la serviciul de stare civilă. (3) În lipsa acordului părintilor, instanta de tutelă hotărăste si comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul de stare civilă unde a fost înregistrată nasterea.

Art. 450 Numele copilului din afara căsătoriei (1) Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinti fată de care filiatia a fost mai întâi stabilită. (2) În cazul în care filiatia a fost stabilită ulterior si fată de celălalt părinte, copilul, prin acordul părintilor, poate lua numele de familie al părintelui fată de care si-a stabilit filiatia ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinti, împreună, la serviciul de stare civilă la care a fost înregistrată nasterea. În lipsa acordului părintilor se aplică dispozitiile art. 449 alin. (3). (3) În cazul în care copilul si-a stabilit filiatia în acelasi timp fată de ambii părinti, se aplică în mod corespunzător dispozitiile art. 449 alin. (2) si (3).

CAPITOLUL III Adoptia SECTIUNEA 1 Dispozitii generale Art. 451 Notiunea Adoptia este operatiunea juridică prin care se creează legătura de filiatie între adoptator si adoptat, precum si legături de rudenie între adoptat si rudele adoptatorului.

Art. 452 Principiile adoptiei Adoptia este supusă cumulativ următoarelor principii: a) interesul superior al copilului; b) necesitatea de a asigura cresterea si educarea copilului într-un mediu familial; c) continuitatea cresterii si educării copilului, tinându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă si culturală; d) celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adoptiei.

Art. 453 Adoptia internatională Conditiile si procedura adoptiei internationale, ca si efectele acesteia asupra cetăteniei copilului se stabilesc prin lege specială.

Art. 454 Procedura adoptiei (1) Adoptia se încuviintează de către instanta de tutelă, dacă este în interesul superior al copilului si sunt îndeplinite toate celelalte conditii prevăzute de lege. (2) Procedura adoptiei este reglementată prin lege specială.

SECTIUNEA a 2-a Conditiile de fond ale adoptiei § 1. Persoanele care pot fi adoptate

Art. 455 Vârsta adoptatului (1) Copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacitătii depline de exercitiu. (2) Cu toate acestea, poate fi adoptată, în conditiile legii, si persoana care a dobândit capacitate deplină de exercitiu, dacă a fost crescută în timpul minoritătii de către cel care doreste să o adopte.

Art. 456 Pluralitatea de adoptati - frati si surori Adoptia fratilor, indiferent de sex, de către persoane sau familii diferite se poate face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior.

Art. 457 Interzicerea adoptiei între frati Adoptia între frati, indiferent de sex, este interzisă.

Art. 458 Situatia sotilor Adoptia a doi soti sau fosti soti de către acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia între soti sau fosti soti sunt interzise. § 2. Persoanele care pot adopta Art. 459 Capacitatea si starea de sănătate Persoanele care nu au capacitate deplină de exercitiu, precum si persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta.

Art. 460 Diferenta de vârstă (1) Adoptatorul trebuie să fie cu cel putin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul. (2) Pentru motive temeinice, instanta de tutelă poate încuviinta adoptia chiar dacă diferenta de vârstă dintre adoptat si adoptator este mai mică decât 18 ani, dar nu mai putin de 16 ani.

Art. 461 Conditiile morale si materiale (1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garantiile morale si conditiile materiale necesare cresterii, educării si dezvoltării armonioase a copilului. (2) Îndeplinirea conditiilor prevăzute la alin. (1) se atestă de către autoritătile competente, potrivit legii speciale.

Art. 462 Adoptia simultană sau succesivă (1) Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan si nici succesiv, cu exceptia cazului în care sunt sot si sotie. (2) Cu toate acestea, o nouă adoptie poate fi încuviintată atunci când: a) adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; în acest caz, adoptia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti de încuviintare a noii adoptii; b) adoptia anterioară a încetat din orice alt motiv. (3) Două persoane de acelasi sex nu pot adopta împreună. § 3. Consimtământul la adoptie

Art. 463 Persoanele care consimt la adoptie (1) Pentru încheierea unei adoptii este necesar consimtământul următoarelor persoane: a) părintii firesti ori, după caz, tutorele copilului ai cărui părinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau dispăruti ori pusi sub interdictie, în conditiile legii; b) adoptatul care a împlinit 10 ani; c) adoptatorul sau, după caz, sotii din familia adoptatoare, când acestia adoptă împreună; d) sotul celui care adoptă, cu exceptia cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-si manifesta vointa. (2) Nu este valabil consimtământul dat în considerarea promisiunii sau obtinerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora.

Art. 464 Situatii speciale privind consimtământul părintilor (1) Dacă unul dintre părintii firesti este necunoscut, mort, declarat mort, precum si dacă se află, din orice motiv, în imposibilitate de a-si manifesta vointa, consimtământul celuilalt părinte este îndestulător. Când ambii părinti se află în una dintre aceste situatii, adoptia se poate încheia fără consimtământul lor. (2) Părintele sau părintii decăzuti din exercitiul drepturilor părintesti ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintesti păstrează dreptul de a consimti la adoptia copilului. În aceste cazuri, consimtământul celui care exercită autoritatea părintească este si el obligatoriu. (3) Persoana căsătorită care a adoptat un copil trebuie să consimtă la adoptia aceluiasi copil de către sotul său. Consimtământul părintilor firesti nu mai este necesar în acest caz.

Art. 465 Libertatea consimtământului părintilor Părintii firesti ai copilului sau, după caz, tutorele trebuie să consimtă la adoptie în mod liber, neconditionat si numai după ce au fost informati în mod corespunzător asupra consecintelor adoptiei, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine.

Art. 466 Darea si revocarea consimtământului părintilor (1) Consimtământul la adoptie al părintilor firesti sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii copilului. (2) Consimtământul dat în conditiile alin. (1) poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui.

Art. 467 Refuzul părintilor de a-si da consimtământul În mod exceptional, instanta de tutelă poate trece peste refuzul părintilor firesti sau, după caz, al tutorelui de a consimti la adoptie, dacă se dovedeste, cu orice mijloc de probă, că acesta este abuziv si instanta apreciază că adoptia este în interesul superior al copilului, tinând seama si de opinia acestuia, dată în conditiile legii, cu motivarea expresă a hotărârii în această privintă.

Art. 468 Conditiile exprimării consimtământului Conditiile în care îsi exprimă consimtământul persoanele chemate să consimtă la adoptie sunt reglementate prin lege specială.

SECTIUNEA a 3-a Efectele adoptiei

Art. 469 Data adoptiei Adoptia produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti prin care a fost încuviintată.

Art. 470 Efectele asupra rudeniei (1) Prin adoptie se stabilesc filiatia dintre adoptat si cel care adoptă, precum si legături de rudenie între adoptat si rudele adoptatorului. (2) Raporturile de rudenie încetează între adoptat si descendentii săi, pe de o parte, si părintii firesti si rudele acestora, pe de altă parte. (3) Când adoptator este sotul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc si rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.

Art. 471 Raporturile dintre adoptator si adoptat (1) Adoptatorul are fată de copilul adoptat drepturile si îndatoririle părintelui fată de copilul său firesc. (2) În cazul în care cel care adoptă este sotul părintelui firesc al adoptatului, drepturile si îndatoririle părintesti se exercită de către adoptator si părintele firesc căsătorit cu acesta. (3) Adoptatul are fată de adoptator drepturile si îndatoririle pe care le are orice persoană fată de părintii săi firesti.

Art. 472 Decăderea adoptatorului din exercitiul drepturilor părintesti Dacă adoptatorul este decăzut din exercitiul drepturilor părintesti, instanta de tutelă, tinând seama de interesul superior al copilului, poate să instituie tutela sau una dintre măsurile de protectie prevăzute de lege. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 473 Numele adoptatului (1) Copilul adoptat dobândeste prin adoptie numele de familie al celui care adoptă. (2) Dacă adoptia se face de către 2 soti ori de către sotul care adoptă copilul celuilalt sot, iar sotii au nume comun, copilul adoptat poartă acest nume. În cazul în care sotii nu au nume de familie comun, ei sunt obligati să declare instantei care încuviintează adoptia numele pe care acesta urmează să îl poarte. Dacă sotii nu se înteleg, hotărăste instanta. Dispozitiile art. 264 rămân aplicabile. (3) Pentru motive temeinice, instanta, încuviintând adoptia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare si cu consimtământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat. (4) În cazul adoptiei unei persoane căsătorite, care poartă un nume comun cu celălalt sot, sotul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu consimtământul celuilalt sot, dat în fata instantei care încuviintează adoptia. (5) Pe baza hotărârii definitive de încuviintare a adoptiei, serviciul de stare civilă competent întocmeste, în conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind părintii săi firesti. Vechiul act de nastere se păstrează, mentionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.

Art. 474 Informatiile cu privire la adoptie Informatiile cu privire la adoptie sunt confidentiale. Modul în care adoptatul este informat cu privire la adoptie si la familia sa de origine, precum si regimul juridic general al informatiilor privind adoptia se stabilesc prin lege specială.

 

Nullum judicium sine deo Contacteaza-ne!