despre familie 3

SECTIUNEA a 4-a Încetarea adoptiei

Art. 475 Încetarea adoptiei Adoptia încetează prin desfacere sau ca urmare a anulării ori a constatării nulitătii sale.

Art. 476 Desfacerea adoptiei (1) Adoptia este desfăcută de drept în cazul prevăzut la art. 462 alin. (2) lit. a). (2) De asemenea, adoptia poate fi desfăcută în cazul în care fată de adoptat este necesară luarea unei măsuri de protectie prevăzute de lege, dacă desfacerea adoptiei este în interesul superior al copilului. În acest caz, adoptia se consideră desfăcută la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti prin care se dispune măsura de protectie, în conditiile legii.

Art. 477 Desfacerea adoptiei la cererea adoptatorului (1) Adoptia poate fi desfăcută la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, dacă adoptatul a atentat la viata lor sau a ascendentilor ori descendentilor lor, precum si atunci când adoptatul s-a făcut vinovat fată de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel putin 2 ani. (2) Dacă adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor adoptatului, adoptia poate fi desfăcută la cererea celor care ar fi venit la mostenire împreună cu adoptatul sau în lipsa acestuia. (3) Adoptia poate fi desfăcută la cererea adoptatorului numai după ce adoptatul a dobândit capacitate deplină de exercitiu, în conditiile legii, chiar dacă faptele au fost săvârsite anterior acestei date.

Art. 478 Desfacerea adoptiei la cererea adoptatului Adoptia poate fi desfăcută la cererea adoptatului dacă adoptatorul s-a făcut vinovat fată de adoptat de faptele prevăzute la art. 477.

Art. 479 Anularea adoptiei (1) Adoptia poate fi anulată la cererea oricărei persoane chemate să consimtă la încheierea ei si al cărei consimtământ a fost viciat prin eroare asupra identitătii adoptatului, dol sau violentă. (2) Actiunea poate fi formulată în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data încetării violentei, dar nu mai târziu de 2 ani de la încheierea adoptiei.

Art. 480 Nulitatea absolută a adoptiei (1) Sunt nule adoptia fictivă, precum si cea încheiată cu încălcarea conditiilor de formă sau de fond, dacă, în acest din urmă caz, legea nu o sanctionează cu nulitatea relativă. (2) Adoptia este fictivă dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului. (3) Actiunea în constatarea nulitătii adoptiei poate fi formulată de orice persoană interesată.

Art. 481 Mentinerea adoptiei Instanta poate respinge cererea privind nulitatea dacă mentinerea adoptiei este în interesul celui adoptat. Acesta este întotdeauna ascultat, dispozitiile art. 264 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 482 Efectele încetării adoptiei (1) La încetarea adoptiei, părintii firesti ai copilului redobândesc drepturile si îndatoririle părintesti, cu exceptia cazului când instanta hotărăste că este în interesul superior al copilului să instituie tutela sau o altă măsură de protectie a copilului, în conditiile legii. (2) De asemenea, adoptatul redobândeste numele de familie si, după caz, prenumele avut înainte de încuviintarea adoptiei. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, instanta poate încuviinta ca acesta să păstreze numele dobândit prin adoptie. (3) Adoptatul este întotdeauna ascultat în conditiile art. 264.

TITLUL IV Autoritatea părintească CAPITOLUL I Dispozitii generale

Art. 483 Autoritatea părintească (1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi si îndatoriri care privesc atât persoana, cât si bunurile copilului si apartin în mod egal ambilor părinti. (2) Părintii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, tinând cont de vârsta si de gradul său de maturitate. (3) Ambii părinti răspund pentru cresterea copiilor lor minori.

Art. 484 Durata autoritătii părintesti Autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândeste capacitatea deplină de exercitiu.

Art. 485 Îndatorirea de respect Copilul datorează respect părintilor săi indiferent de vârsta sa.

Art. 486 Neîntelegerile dintre părinti Ori de câte ori există neîntelegeri între părinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintesti, instanta de tutelă, după ce îi ascultă pe părinti si luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăste potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

CAPITOLUL II Drepturile si îndatoririle părintesti

Art. 487 Continutul autoritătii părintesti Părintii au dreptul si îndatorirea de a creste copilul, îngrijind de sănătatea si dezvoltarea lui fizică, psihică si intelectuală, de educatia, învătătura si pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.

Art. 488 Îndatoririle specifice (1) Părintii au îndatorirea de a creste copilul în conditii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală si socială în mod armonios. (2) În acest scop, părintii sunt obligati: a) să coopereze cu copilul si să îi respecte viata intimă, privată si demnitatea; b) să prezinte si să permită informarea si lămurirea copilului despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si să ia în considerare opinia acestuia; c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea si realizarea drepturilor copilului; d) să coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice cu atributii în domeniul îngrijirii, educării si formării profesionale a copilului.

Art. 489 Măsurile disciplinare Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinti decât cu respectarea demnitătii copilului. Sunt interzise luarea unor măsuri, precum si aplicarea unor pedepse fizice, de natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emotională a copilului.

Art. 490 Drepturile părintelui minor (1) Părintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturile si îndatoririle părintesti cu privire la persoana copilului. (2) Drepturile si îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, după caz, altei persoane, în conditiile legii.

Art. 491 Religia copilului (1) Părintii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în conditiile legii, tinând seama de opinia, vârsta si de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios. (2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îsi aleagă liber confesiunea religioasă.

Art. 492 Numele copilului Părintii aleg prenumele si, când este cazul, numele de familie al copilului, în conditiile legii.

Art. 493 Supravegherea copilului Părintii au dreptul si îndatorirea de supraveghere a copilului minor.

Art. 494 Relatiile sociale ale copilului Părintii sau reprezentantii legali ai copilului pot, numai în baza unor motive temeinice, să împiedice corespondenta si legăturile personale ale copilului în vârstă de până la 14 ani. Neîntelegerile se solutionează de către instanta de tutelă, cu ascultarea copilului, în conditiile art. 264. Art. 495 Înapoierea copilului de la alte personae (1) Părintii pot cere oricând instantei de tutelă înapoierea copilului de la orice persoană care îl tine fără drept. (2) Instanta de tutelă poate respinge cererea numai dacă înapoierea este vădit contrară interesului superior al copilului. (3) Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 496 Locuinta copilului (1) Copilul minor locuieste la părintii săi. (2) Dacă părintii nu locuiesc împreună, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului. (3) În caz de neîntelegere între părinti, instanta de tutelă hotărăste, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială si ascultându-i pe părinti si pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinta copilului, stabilită potrivit acestui articol, nu poate fi schimbată fără acordul părintilor decât în cazurile prevăzute expres de lege. (5) Părintele la care copilul nu locuieste în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutelă poate limita exercitiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.

Art. 497 Schimbarea locuintei copilului (1) Dacă afectează exercitiul autoritătii sau al unor drepturi părintesti, schimbarea locuintei copilului, împreună cu părintele la care locuieste, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. (2) În caz de neîntelegere între părinti, hotărăste instanta de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială si ascultându-i pe părinti. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 498 Schimbarea felului învătăturii ori al pregătirii profesionale (1) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere părintilor să îsi schimbe felul învătăturii sau al pregătirii profesionale ori locuinta necesară desăvârsirii învătăturii ori pregătirii sale profesionale. (2) Dacă părintii se opun, copilul poate sesiza instanta de tutelă, iar aceasta hotărăste pe baza raportului de anchetă psihosocială. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 499 Obligatia de întretinere (1) Tatăl si mama sunt obligati, în solidar, să dea întretinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educatia, învătătura si pregătirea sa profesională. (2) Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părintii au obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregătirea sa profesională. (3) Părintii sunt obligati să îl întretină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăsi vârsta de 26 de ani. (4) În caz de neîntelegere, întinderea obligatiei de întretinere, felul si modalitătile executării, precum si contributia fiecăruia dintre părinti se stabilesc de instanta de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

Art. 500 Independenta patrimonială Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la mostenire si la întretinere.

Art. 501 Administrarea bunurilor copilului (1) Părintii au dreptul si îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum si de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinta aceste acte, după caz. (2) După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îsi exercită drepturile si îsi execută obligatiile singur, în conditiile legii, însă numai cu încuviintarea părintilor si, după caz, a instantei de tutelă.

Art. 502 Alte dispozitii aplicabile (1) Drepturile si îndatoririle părintilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleasi cu cele ale tutorelui, dispozitiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător. (2) Cu toate acestea, nu se întocmeste inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

CAPITOLUL III Exercitarea autoritătii părintesti

Art. 503 Modul de exercitare a autoritătii părintesti (1) Părintii exercită împreună si în mod egal autoritatea părintească. (2) Fată de tertii de bună-credintă, oricare dintre părinti, care îndeplineste singur un act curent pentru exercitarea drepturilor si îndeplinirea îndatoririlor părintesti, este prezumat că are si consimtământul celuilalt părinte.

Art. 504 Exercitarea autoritătii părintesti în caz de divort Dacă părintii sunt divortati, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozitiilor referitoare la efectele divortului în raporturile dintre părinti si copii.

Art. 505 Copilul din afara căsătoriei (1) În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiatie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv fată de ambii părinti, autoritatea părintească se exercită în comun si în mod egal de către părinti, dacă acestia convietuiesc. (2) Dacă părintii copilului din afara căsătoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritătii părintesti se stabileste de către instanta de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozitiile privitoare la divort. (3) Instanta sesizată cu o cerere privind stabilirea filiatiei este obligată să dispună asupra modului de exercitare a autoritătii părintesti, fiind aplicabile prin asemănare dispozitiile privitoare la divort.

Art. 506 Învoiala părintilor Cu încuviintarea instantei de tutelă părintii se pot întelege cu privire la exercitarea autoritătii părintesti sau cu privire la luarea unei măsuri de protectie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Art. 507 Exercitarea autoritătii părintesti de către un singur părinte Dacă unul dintre părinti este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdictie, decăzut din exercitiul drepturilor părintesti sau dacă, din orice motiv, se află în neputintă de a-si exprima vointa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.

CAPITOLUL IV Decăderea din exercitiul drepturilor părintesti Art. 508 Conditiile (1) Instanta de tutelă, la cererea autoritătilor administratiei publice cu atributii în domeniul protectiei copilului, poate pronunta decăderea din exercitiul drepturilor părintesti dacă părintele pune în pericol viata, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenta gravă în îndeplinirea obligatiilor părintesti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului. (2) Cererea se judecă de urgentă, cu citarea părintilor si pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.

Art. 509 Întinderea decăderii (1) Decăderea din exercitiul drepturilor părintesti este totală si se întinde asupra tuturor copiilor născuti la data pronuntării hotărârii. (2) Cu toate acestea, instanta poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi părintesti ori la anumiti copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite cresterea, educarea, învătătura si pregătirea profesională a copiilor.

Art. 510 Obligatia de întretinere Decăderea din exercitiul drepturilor părintesti nu scuteste părintele de obligatia sa de a da întretinere copilului.

Art. 511 Instituirea tutelei În cazul în care, după decăderea din exercitiul drepturilor părintesti, copilul se află în situatia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinti, se instituie tutela.

Art. 512 Redarea exercitiului drepturilor părintesti (1) Instanta redă părintelui exercitiul drepturilor părintesti, dacă au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exercitiul acestora si dacă părintele nu mai pune în pericol viata, sănătatea si dezvoltarea copilului. (2) Până la solutionarea cererii, instanta poate îngădui părintelui să aibă legături personale cu copilul, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.

TITLUL V Obligatia de întretinere CAPITOLUL I Dispozitii generale

Art. 513 Caracterul legal al obligatiei de întretinere Obligatia de întretinere există numai între persoanele prevăzute de lege. Ea se datorează numai dacă sunt întrunite conditiile cerute de lege.

Art. 514 Caracterul personal al obligatiei de întretinere (1) Obligatia de întretinere are caracter personal. (2) Ea se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligatiei de întretinere, dacă prin lege nu se prevede altfel. (3) Dreptul la întretinere nu poate fi cedat si nu poate fi urmărit decât în conditiile prevăzute de lege.

Art. 515 Inadmisibilitatea renuntării la întretinere Nimeni nu poate renunta pentru viitor la dreptul său la întretinere.

CAPITOLUL II Persoanele între care există obligatia de întretinere si ordinea în care aceasta se datorează

Art. 516 Subiectele obligatiei de întretinere (1) Obligatia de întretinere există între sot si sotie, rudele în linie dreaptă, între frati si surori, precum si între celelalte persoane anume prevăzute de lege. (2) Dispozitiile alin. (1) privind obligatia de întretinere între rudele în linie dreaptă, precum si între frati si surori sunt aplicabile si în cazul adoptiei. (3) Obligatia de întretinere există între fostii soti, în conditiile prevăzute de lege.

Art. 517 Întretinerea copilului de către sotul părintelui său (1) Sotul care a contribuit la întretinerea copilului celuilalt sot este obligat să presteze întretinere copilului cât timp acesta este minor, însă numai dacă părintii săi firesti au murit, sunt dispăruti ori sunt în nevoie. (2) La rândul său, copilul poate fi obligat să dea întretinere celui care l-a întretinut astfel timp de 10 ani.

Art. 518 Obligatia de întretinere apartinând mostenitorilor (1) Mostenitorii persoanei care a fost obligată la întretinerea unui minor sau care i-a dat întretinere fără a avea obligatia legală sunt tinuti, în măsura valorii bunurilor mostenite, să continue întretinerea, dacă părintii minorului au murit, sunt dispăruti sau sunt în nevoie, însă numai cât timp cel întretinut este minor. (2) În cazul în care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidară, fiecare dintre ei contribuind la întretinerea minorului proportional cu valoarea bunurilor mostenite.

Art. 519 Ordinea de plată a întretinerii Întretinerea se datorează în ordinea următoare: a) sotii si fostii soti îsi datorează întretinere înaintea celorlalti obligati; b) descendentul este obligat la întretinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat; c) fratii si surorile îsi datorează întretinere după părinti, însă înaintea bunicilor.

Art. 520 Întretinerea în cazul desfacerii adoptiei După încetarea adoptiei, adoptatul poate cere întretinere numai de la rudele sale firesti sau, după caz, de la sotul său.

Art. 521 Pluralitatea de debitori (1) În cazul în care mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 516 sunt obligate să întretină aceeasi persoană, ele vor contribui la plata întretinerii, proportional cu mijloacele pe care le au. (2) Dacă părintele are drept la întretinere de la mai multi copii, el poate, în caz de urgentă, să pornească actiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întretinerea se poate întoarce împotriva celorlalti obligati pentru partea fiecăruia.

Art. 522 Obligatia subsidiară În cazul în care cel obligat în primul rând la întretinere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanta de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întretinere să o completeze, în ordinea stabilită la art. 519.

Art. 523 Divizibilitatea întretinerii Când cel obligat nu poate presta, în acelasi timp, întretinere tuturor celor îndreptătiti să o ceară, instanta de tutelă, tinând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî fie ca întretinerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie ca întretinerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptătite să o ceară. În acest caz, instanta hotărăste, totodată, modul în care se împarte întretinerea între persoanele care urmează a o primi.

CAPITOLUL III Conditiile obligatiei de întretinere

Art. 524 Creditorul întretinerii Are drept la întretinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întretine din munca sau din bunurile sale.

Art. 525 Dreptul la întretinere al minorului (1) Minorul care cere întretinere de la părintii săi se află în nevoie dacă nu se poate întretine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. (2) Cu toate acestea, în cazul în care părintii nar putea presta întretinerea fără a-si primejdui propria lor existentă, instanta de tutelă poate încuviinta ca întretinerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu exceptia celor de strictă necesitate.

Art. 526 Comportamentul necorespunzător (1) Nu poate pretinde întretinere acela care s-a făcut vinovat fată de cel obligat la întretinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri. (2) Acela care se află în stare de nevoie din culpa sa poate cere numai întretinerea de strictă necesitate.

Art. 527 Debitorul întretinerii (1) Poate fi obligat la întretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2) La stabilirea mijloacelor celui care datorează întretinerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitătile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligatii ale sale.

Art. 528 Dovada stării de nevoie Starea de nevoie a persoanei îndreptătite la întretinere, precum si mijloacele celui care datorează întretinere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.

CAPITOLUL IV Stabilirea si executarea obligatiei de întretinere Art. 529 Cuantumul întretinerii (1) Întretinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2) Când întretinerea este datorată de părinte, ea se stabileste până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumătate pentru 3 sau mai multi copii. (3) Cuantumul întretinerii datorate copiilor, împreună cu întretinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăsi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

Art. 530 Modalitătile de executare (1) Obligatia de întretinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului si, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învătătură si pregătire profesională. (2) Dacă obligatia de întretinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanta de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întretinere, stabilită în bani. (3) Pensia de întretinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întretinere. Dispozitiile art. 529 alin. (2) si (3) rămân aplicabile. Art. 531 Modificarea si încetarea pensiei de întretinere (1) Dacă se iveste o schimbare în ceea ce priveste mijloacele celui care prestează întretinerea si nevoia celui care o primeste, instanta de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micsora pensia de întretinere sau poate hotărî încetarea plătii ei. (2) Pensia de întretinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în functie de rata inflatiei.

Art. 532 Data de la care se datorează pensia de întretinere (1) Pensia de întretinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată. (2) Cu toate acestea, pensia poate fi acordată si pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.

Art. 533 Plata pensiei de întretinere (1) Pensia de întretinere se plăteste în rate periodice, la termenele convenite de părti sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească. (2) Chiar dacă creditorul întretinerii a decedat în perioada corespunzătoare unei rate, întretinerea este datorată în întregime pentru acea perioadă. (3) De asemenea, părtile pot conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanta de tutelă poate hotărî ca întretinerea să se execute prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întretinere ale celui îndreptătit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întretinerea, în măsura în care debitorul întretinerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligatii.

Art. 534 Restituirea întretinerii nedatorate Dacă, din orice motiv, se dovedeste că întretinerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătoresti, nu era datorată, cel care a executat obligatia poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligatia să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogătirii fără justă cauză.

 

Nullum judicium sine deo Contacteaza-ne!