despre familie

 



Art. 258 Familia (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimtită între soti, pe egalitatea acestora, precum si pe dreptul si îndatorirea părintilor de a asigura cresterea si educarea copiilor lor.

( 2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societătii si a statului.

(3) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice si sociale, încheierea căsătoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei. (4) În sensul prezentului Cod civil, prin soti se întelege bărbatul si femeia uniti prin căsătorie.

Art. 259 Căsătoria (1) Căsătoria este uniunea liber consimtită între un bărbat si o femeie, încheiată în conditiile legii. (2) Bărbatul si femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie. (3) Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile. (4) Conditiile de încheiere si cauzele de nulitate ale căsătoriei se stabilesc prin prezentul Cod civil. (5) Căsătoria încetează prin decesul sau prin declararea judecătorească a mortii unuia dintre soti. (6) Căsătoria poate fi desfăcută prin divort, în conditiile legii.

Art. 260 Egalitatea în drepturi a copiilor Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fata legii cu cei din căsătorie, precum si cu cei adoptati.

Art. 261 Îndatorirea părintilor Părintii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori.

Art. 262 Relatiile dintre părinti si copii (1) Copilul nu poate fi separat de părintii săi fără încuviintarea acestora, cu exceptia cazurilor prevăzute de lege. (2) Copilul care nu locuieste la părintii săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decât în conditiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.

Art. 263 Principiul interesului superior al copilului (1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. (2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritătile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părtile să recurgă la metodele de solutionare a conflictelor pe cale amiabilă. (3) Procedurile referitoare la relatiile dintre părinti si copii trebuie să garanteze că dorintele si interesele părintilor referitoare la copii pot fi aduse la cunostinta autoritătilor si că acestea tin cont de ele în hotărârile pe care le iau. (4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfăsoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului si relatiile de familie să nu fie afectate. (5) În sensul prevederilor legale privind protectia copilului, prin copil se întelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercitiu, potrivit legii.

Art. 264 Ascultarea copilului (1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru solutionarea cauzei. (2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere si a primi orice informatie, potrivit cu vârsta sa, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum si asupra consecintelor oricărei decizii care îl priveste. (3) Orice copil poate cere să fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) si (2). Respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată. (4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta si cu gradul său de maturitate. (5) Dispozitiile legale speciale privind consimtământul sau prezenta copilului, în procedurile care îl privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea de către instantă a unui reprezentant în caz de conflict de interese rămân aplicabile.

Art. 265 Instanta competentă Toate măsurile date prin prezenta carte în competenta instantei judecătoresti, toate litigiile privind aplicarea dispozitiilor prezentei cărti, precum si măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenta instantei de tutelă. Dispozitiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător.

TITLUL II Căsătoria CAPITOLUL I Logodna

Art. 266 Încheierea logodnei (1) Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. (2) Dispozitiile privind conditiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu exceptia avizului medical si a autorizării instantei de tutelă. (3) Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităti si poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. (4) Încheierea căsătoriei nu este conditionată de încheierea logodnei. (5) Logodna se poate încheia doar între bărbat si femeie.

Art. 267 Ruperea logodnei (1) Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. (2) Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă. (3) Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalităti si poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

Art. 268 Restituirea darurilor (1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu exceptia darurilor obisnuite. (2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putintă, în măsura îmbogătirii. (3) Obligatia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Art. 269 Răspunderea pentru ruperea logodnei (1) Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum si pentru orice alte prejudicii cauzate. (2) Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri în conditiile alin. (1).

Art. 270 Termenul de prescriptie Dreptul la actiune întemeiat pe dispozitiile

art. 268 si 269 se prescrie într-un an de la ruperea logodnei.

CAPITOLUL II Încheierea căsătoriei SECTIUNEA 1 Conditiile de fond pentru încheierea căsătoriei

Art. 271 Consimtământul la căsătorie Căsătoria se încheie între bărbat si femeie prin consimtământul personal si liber al acestora.

Art. 272 Vârsta matrimonială (1) Căsătoria se poate încheia dacă viitorii soti au împlinit vârsta de 18 ani. (2) Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviintarea părintilor săi sau, după caz, a tutorelui si cu autorizarea instantei de tutelă în a cărei circumscriptie minorul îsi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinti refuză să încuviinteze căsătoria, instanta de tutelă hotărăste si asupra acestei divergente, având în vedere interesul superior al copilului. (3) Dacă unul dintre părinti este decedat sau se află în imposibilitate de a-si manifesta vointa, încuviintarea celuilalt părinte este suficientă. (4) De asemenea, în conditiile art. 398, este suficientă încuviintarea părintelui care exercită autoritatea părintească. (5) Dacă nu există nici părinti, nici tutore care să poată încuviinta căsătoria, este necesară încuviintarea persoanei sau a autoritătii care a fost abilitată să exercite drepturile părintesti.

Art. 273 Bigamia Este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită.

Art. 274 Interzicerea căsătoriei între rude (1) Este interzisă încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum si între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. (2) Pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi autorizată de instanta de tutelă în a cărei circumscriptie îsi are domiciliul cel care cere încuviintarea. Instanta se va putea pronunta pe baza unui aviz medical special dat în acest sens. (3) În cazul adoptiei, dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile atât între cei care au devenit rude prin adoptie, cât si între cei a căror rudenie firească a încetat prin efectul adoptiei.

Art. 275 Interzicerea căsătoriei între tutore si persoana minoră Căsătoria este oprită între tutore si persoana minoră care se află sub tutela sa.

Art. 276 Alienatia si debilitatea mintală*) Este interzis să se căsătorească alienatul mintal si debilul mintal.

Art. 277 Interzicerea sau echivalarea unor forme de convietuire cu căsătoria (1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelasi sex. (2) Căsătoriile dintre persoane de acelasi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăteni români, fie de cetăteni străini nu sunt recunoscute în România. (3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelasi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăteni români, fie de cetăteni străini nu sunt recunoscute în România. (4) Dispozitiile legale privind libera circulatie pe teritoriul României a cetătenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European rămân aplicabile.

SECTIUNEA a 2-a Formalitătile pentru încheierea căsătoriei

Art. 278 Comunicarea stării de sănătate Căsătoria nu se încheie dacă viitorii soti nu declară că si-au comunicat reciproc starea sănătătii lor. Dispozitiile legale prin care este oprită căsătoria celor care suferă de anumite boli rămân aplicabile.

Art. 279 Locul încheierii căsătoriei (1) Căsătoria se celebrează de către ofiterul de stare civilă, la sediul primăriei. (2) Prin exceptie, căsătoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de către un ofiter de stare civilă de la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îsi au resedinta viitorii soti, cu obligativitatea înstiintării primăriei de domiciliu sau de resedintă a viitorilor soti, în vederea publicării.

Art. 280 Declaratia de căsătorie (1) Cei care vor să se căsătorească vor face personal declaratia de căsătorie, potrivit legii, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria. (2) În cazurile prevăzute de lege, declaratia de căsătorie se poate face si în afara sediului primăriei. (3) Atunci când viitorul sot este minor, părintii sau, după caz, tutorele vor face personal o declaratie prin care încuviintează încheierea căsătoriei. Dispozitiile art. 272 alin. (5) rămân aplicabile. (4) Dacă unul dintre viitorii soti, părintii sau tutorele nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, ei pot face declaratia la primăria în a cărei rază teritorială îsi au domiciliul sau resedinta, care o transmite, în termen de 48 de ore, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria.

Art. 281 Continutul declaratiei de căsătorie (1) În declaratia de căsătorie, viitorii soti vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie si vor mentiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, precum si regimul matrimonial ales. (2) Odată cu declaratia de căsătorie ei vor prezenta dovezile cerute de lege pentru încheierea căsătoriei.

Art. 282 Alegerea numelui de familie Viitorii soti pot conveni să îsi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un sot poate să îsi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.

Art. 283 Publicitatea declaratiei de căsătorie (1) În aceeasi zi cu primirea declaratiei de căsătorie, ofiterul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afisarea în extras, într-un loc special amenajat la sediul primăriei si pe pagina de internet a acesteia unde urmează să se încheie căsătoria si, după caz, la sediul primăriei unde celălalt sot îsi are domiciliul sau resedinta. (2) Extrasul din declaratia de căsătorie cuprinde, în mod obligatoriu: data afisării, datele de stare civilă ale viitorilor soti si, după caz, încuviintarea părintilor sau a tutorelui, precum si înstiintarea că orice persoană poate face opozitie la căsătorie, în termen de 10 zile de la data afisării. (3) Căsătoria se încheie după 10 zile de la afisarea declaratiei de căsătorie, termen în care se cuprind atât data afisării, cât si data încheierii căsătoriei. (4) Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviinteze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (3).

Art. 284 Reînnoirea declaratiei de căsătorie În cazul în care căsătoria nu s-a încheiat în termen de 30 de zile de la data afisării declaratiei de căsătorie sau dacă viitorii soti doresc să modifice declaratia initială, trebuie să se facă o nouă declaratie de căsătorie si să se dispună publicarea acesteia.

Art. 285 Opozitia la căsătorie (1) Orice persoană poate face opozitie la căsătorie, dacă există un impediment legal sau dacă alte cerinte ale legii nu sunt îndeplinite. (2) Opozitia la căsătorie se face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care se întemeiază.

Art. 286 Refuzul celebrării căsătoriei Ofiterul de stare civilă refuză să celebreze căsătoria dacă, pe baza verificărilor pe care este obligat să le efectueze, a opozitiilor primite sau a informatiilor pe care le detine, în măsura în care acestea din urmă sunt notorii, constată că nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute de lege.

Art. 287 Celebrarea căsătoriei (1) Viitorii soti sunt obligati să se prezinte împreună la sediul primăriei, pentru a-si da consimtământul la căsătorie în mod public, în prezenta a 2 martori, în fata ofiterului de stare civilă. (2) Cu toate acestea, în cazurile prevăzute de lege, ofiterul de stare civilă poate celebra căsătoria si în afara sediului serviciului de stare civilă, cu respectarea celorlalte conditii mentionate la alin. (1). (3) Persoanele care apartin minoritătilor nationale pot solicita celebrarea căsătoriei în limba lor maternă, cu conditia ca ofiterul de stare civilă sau cel care oficiază căsătoria să cunoască această limbă.

Art. 288 Martorii la căsătorie (1) Martorii atestă faptul că sotii si-au exprimat consimtământul potrivit art. 287. (2) Nu pot fi martori la încheierea căsătoriei incapabilii, precum si cei care din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu sunt apti să ateste faptele prevăzute la alin. (1). (3) Martorii pot fi si rude sau afini, indiferent de grad, cu oricare dintre viitorii soti.

Art. 289 Momentul încheierii căsătoriei Căsătoria este încheiată în momentul în care, după ce ia consimtământul fiecăruia dintre viitorii soti, ofiterul de stare civilă îi declară căsătoriti.

CAPITOLUL III Formalităti ulterioare încheierii căsătoriei

Art. 290 Actul de căsătorie După încheierea căsătoriei, ofiterul de stare civilă întocmeste, de îndată, în registrul actelor de stare civilă, actul de căsătorie, care se semnează de către soti, de cei 2 martori si de către ofiterul de stare civilă.

Art. 291 Formalitătile privind regimul matrimonial Ofiterul de stare civilă face mentiune pe actul de căsătorie despre regimul matrimonial ales. El are obligatia ca, din oficiu si de îndată, să comunice la registrul prevăzut la art. 334 alin. (1), precum si, după caz, notarului public care a autentificat conventia matrimonială o copie de pe actul de căsătorie.

Art. 292 Dovada căsătoriei (1) Căsătoria se dovedeste cu actul de căsătorie si prin certificatul de căsătorie eliberat pe baza acestuia. (2) Cu toate acestea, în situatiile prevăzute de lege, căsătoria se poate dovedi cu orice mijloc de probă.

CAPITOLUL IV Nulitatea căsătoriei SECTIUNEA 1 Nulitatea absolută a căsătoriei

Art. 293 Cazurile de nulitate absolută (1) Este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispozitiilor prevăzute la art. 271, 273, 274, 276 si art. 287 alin. (1). (2) În cazul în care sotul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit si, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă sotul celui declarat mort a fost de bună-credintă. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.

Art. 294 Lipsa vârstei matrimoniale (1) Căsătoria încheiată de minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani este lovită de nulitate absolută. (2) Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti, ambii soti au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă sotia a născut ori a rămas însărcinată.

Art. 295 Căsătoria fictivă (1) Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută. (2) Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti, a intervenit convietuirea sotilor, sotia a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei.

Art. 296 Persoanele care pot invoca nulitatea absolută Orice persoană interesată poate introduce actiunea în constatarea nulitătii absolute a căsătoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce actiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu exceptia cazului în care ar actiona pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie.

SECTIUNEA a 2-a Nulitatea relativă a căsătoriei

Art. 297 Lipsa încuviintărilor cerute de lege (1) Este anulabilă căsătoria încheiată fără încuviintările sau autorizarea prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) si (5). (2) Anulabilitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviintare era necesară. Dispozitiile art. 46 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

Art. 298 Viciile de consimtământ (1) Căsătoria poate fi anulată la cererea sotului al cărui consimtământ a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violentă. (2) Eroarea constituie viciu de consimtământ numai atunci când priveste identitatea fizică a viitorului sot.

Art. 299 Lipsa discernământului Este anulabilă căsătoria încheiată de persoana lipsită vremelnic de discernământ.

Art. 300 Existenta tutelei Căsătoria încheiată între tutore si persoana minoră aflată sub tutela sa este lovită de nulitate relativă.

Art. 301 Termenul de prescriptie (1) Anularea căsătoriei poate fi cerută în termen de 6 luni. (2) În cazul prevăzut la art. 297, termenul curge de la data la care cei a căror încuviintare sau autorizare era necesară pentru încheierea căsătoriei au luat cunostintă de aceasta. (3) În cazul nulitătii pentru vicii de consimtământ ori pentru lipsa discernământului, termenul curge de la data încetării violentei sau, după caz, de la data la care cel interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremelnică a discernământului. (4) În cazul prevăzut la art. 300, termenul curge de la data încheierii căsătoriei.

Art. 302 Caracterul personal al actiunii Dreptul la actiunea în anulare nu se transmite mostenitorilor. Cu toate acestea, dacă actiunea a fost pornită de către unul dintre soti, ea poate fi continuată de către oricare dintre mostenitorii săi.

Art. 303 Acoperirea nulitătii (1) În cazurile prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) si (5), anulabilitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti, s-au obtinut încuviintările si autorizarea cerute de lege. (2) Căsătoria nu poate fi anulată dacă sotii au convietuit timp de 6 luni de la data încetării violentei sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a facultătilor mintale. (3) În toate cazurile, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, între timp, ambii soti au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă sotia a născut ori a rămas însărcinată.

SECTIUNEA a 3-a Efectele nulitătii căsătoriei

Art. 304 Căsătoria putativă (1) Sotul de bună-credintă la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situatia unui sot dintr-o căsătorie valabilă. (2) În situatia prevăzută la alin. (1), raporturile patrimoniale dintre fostii soti sunt supuse, prin asemănare, dispozitiilor privitoare la divort.

Art. 305 Situatia copiilor (1) Nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privinta copiilor, care păstrează situatia de copii din căsătorie. (2) În ceea ce priveste drepturile si obligatiile dintre părinti si copii se aplică, prin asemănare, dispozitiile privitoare la divort.

Art. 306 Opozabilitatea hotărârii judecătoresti (1) Hotărârea judecătorească de constatare a nulitătii sau de anulare a căsătoriei este opozabilă tertelor persoane, în conditiile legii. Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt aplicabile în mod corespunzător. (2) Nulitatea căsătoriei nu poate fi opusă unei terte persoane împotriva unui act încheiat anterior de aceasta cu unul dintre soti, în afară de cazul în care au fost îndeplinite formalitătile de publicitate prevăzute de lege cu privire la actiunea în constatarea nulitătii ori în anulare sau tertul a cunoscut, pe altă cale, înainte de încheierea actului, cauza de nulitate a căsătoriei. Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt aplicabile în mod corespunzător si publicitătii actiunii în constatarea nulitătii sau în anularea căsătoriei.

CAPITOLUL V Drepturile si îndatoririle personale ale sotilor

Art. 307 Reglementarea raporturilor personale dintre soti Dispozitiile prezentului capitol se aplică raporturilor personale dintre soti, oricare ar fi regimul lor matrimonial.

Art. 308 Luarea deciziilor de către soti Sotii hotărăsc de comun acord în tot ceea ce priveste căsătoria.

Art. 309 Îndatoririle sotilor (1) Sotii îsi datorează reciproc respect, fidelitate si sprijin moral. (2) Ei au îndatorirea de a locui împreună. Pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat.

Art. 310 Independenta sotilor Un sot nu are dreptul să cenzureze corespondenta, relatiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt sot. Art. 311 Schimbarea numelui de familie (1) Sotii sunt obligati să poarte numele declarat la încheierea căsătoriei. (2) Dacă sotii au convenit să poarte în timpul căsătoriei un nume comun si l-au declarat potrivit dispozitiilor art. 281, unul dintre soti nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale administrativă decât cu consimtământul celuilalt sot.

CAPITOLUL VI Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor SECTIUNEA 1 Dispozitii comune §1. Despre regimul matrimonial în general

Art. 312 Regimurile matrimoniale (1) Viitorii soti pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separatia de bunuri sau comunitatea conventională. (2) Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozitiile prezentei sectiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Art. 313 Efectele regimului matrimonial (1) Între soti, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei. (2) Fată de terti, regimul matrimonial este opozabil de la data îndeplinirii formalitătilor de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul în care acestia l-au cunoscut pe altă cale. (3) Neîndeplinirea formalitătilor de publicitate face ca sotii să fie considerati, în raport cu tertii de bună-credintă, ca fiind căsătoriti sub regimul matrimonial al comunitătii legale.

Art. 314 Mandatul conventional Un sot poate să dea mandat celuilalt sot să îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.

Art. 315 Mandatul judiciar (1) În cazul în care unul dintre soti se află în imposibilitate de a-si manifesta vointa, celălalt sot poate cere instantei de tutelă încuviintarea de a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Prin hotărârea pronuntată se stabilesc conditiile, limitele si perioada de valabilitate a acestui mandat. (2) În afara altor cazuri prevăzute de lege, mandatul încetează atunci când sotul reprezentat nu se mai află în situatia prevăzută la alin. (1) sau când este numit un tutore ori, după caz, un curator. (3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Art. 316 Actele de dispozitie care pun în pericol grav interesele familiei (1) În mod exceptional, dacă unul dintre soti încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt sot poate cere instantei de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimtământul său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a se depăsi în total 2 ani. Hotărârea de încuviintare a măsurii se comunică în vederea efectuării formalitătilor de publicitate imobiliară sau mobiliară, după caz. (2) Actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătoresti sunt anulabile. Dreptul la actiune se prescrie în termen de un an, care începe să curgă de la data când sotul vătămat a luat cunostintă de existenta actului. (3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Art. 317 Independenta patrimonială a sotilor (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare sot poate să încheie orice acte juridice cu celălalt sot sau cu terte persoane. (2) Fiecare sot poate să facă singur, fără consimtământul celuilalt, depozite bancare, precum si orice alte operatiuni în legătură cu acestea. (3) În raport cu institutia de credit, sotul titular al contului are, chiar si după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel.

Art. 318 Dreptul la informare (1) Fiecare sot poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile si datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat, se poate adresa instantei de tutelă. (2) Instanta poate să îl oblige pe sotul celui care a sesizat-o sau pe orice tert să furnizeze informatiile cerute si să depună probele necesare în acest sens. (3) Tertii pot să refuze furnizarea informatiilor cerute atunci când, potrivit legii, refuzul este justificat de păstrarea secretului profesional. (4) Atunci când informatiile solicitate de un sot pot fi obtinute, potrivit legii, numai la cererea celuilalt sot, refuzul acestuia de a le solicita naste prezumtia relativă că sustinerile sotului reclamant sunt adevărate.

Art. 319 Încetarea regimului matrimonial (1) Regimul matrimonial încetează prin constatarea nulitătii, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei. (2) În timpul căsătoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, în conditiile legii.

Art. 320 Lichidarea regimului matrimonial În caz de încetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială sau, în caz de neîntelegere, pe cale judiciară. Hotărârea judecătorească definitivă sau, după caz, înscrisul întocmit în formă autentică notarială constituie act de lichidare.

§2. Locuinta familiei

Art. 321 Notiunea (1) Locuinta familiei este locuinta comună a sotilor sau, în lipsă, locuinta sotului la care se află copiii. (2) Oricare dintre soti poate cere notarea în cartea funciară, în conditiile legii, a unui imobil ca locuintă a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului.

Art. 322 Regimul unor acte juridice (1) Fără consimtământul scris al celuilalt sot, niciunul dintre soti, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuintei familiei si nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosinta acesteia. (2) De asemenea, un sot nu poate deplasa din locuintă bunurile ce mobilează sau decorează locuinta familiei si nu poate dispune de acestea fără consimtământul scris al celuilalt sot. (3) În cazul în care consimtământul este refuzat fără un motiv legitim, celălalt sot poate să sesizeze instanta de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului. (4) Sotul care nu si-a dat consimtământul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data la care a luat cunostintă despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial. (5) În lipsa notării locuintei familiei în cartea funciară, sotul care nu si-a dat consimtământul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt sot, cu exceptia cazului în care tertul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuintă a familiei. (6) Dispozitiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător actelor încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (2).

Art. 323 Drepturile sotilor asupra locuintei închiriate (1) În cazul în care locuinta este detinută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare sot are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie. (2) Dispozitiile art. 322 sunt aplicabile în mod corespunzător. (3) În caz de deces al unuia dintre soti, sotul supravietuitor continuă exercitarea dreptului său locativ, dacă nu renuntă în mod expres la acesta, în termenul prevăzut la art. 1834. Art. 324 Atribuirea beneficiului contractului de închiriere (1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuintei de către ambii soti si acestia nu se înteleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei si de posibilitătile locative proprii ale fostilor soti. (2) Sotul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este dator să plătească celuilalt sot o indemnizatie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă locuintă, cu exceptia cazului în care divortul a fost pronuntat din culpa exclusivă a acestuia din urmă. Dacă există bunuri comune, indemnizatia se poate imputa, la partaj, asupra cotei cuvenite sotului căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere. (3) Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului si produce efecte fată de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod similar si în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor 2 soti, atribuirea beneficiului locuintei conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.

§3. Cheltuielile căsătoriei

Art. 325 Contributia sotilor (1) Sotii sunt obligati să îsi acorde sprijin material reciproc. (2) Ei sunt obligati să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin conventie matrimonială nu s-a prevăzut altfel. (3) Orice conventie care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soti este considerată nescrisă.

Art. 326 Munca în gospodărie Munca oricăruia dintre soti în gospodărie si pentru cresterea copiilor reprezintă o contributie la cheltuielile căsătoriei.

Art. 327 Veniturile din profesie Fiecare sot este liber să exercite o profesie si să dispună, în conditiile legii, de veniturile încasate, cu respectarea obligatiilor ce îi revin privind cheltuielile căsătoriei.

Art. 328 Dreptul la compensatie Sotul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt sot poate obtine o compensatie, în măsura îmbogătirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depăsit limitele obligatiei de sprijin material si ale obligatiei de a contribui la cheltuielile căsătoriei. §4. Alegerea regimului matrimonial

Art. 329 Conventia matrimonială Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunitătii legale se face prin încheierea unei conventii matrimoniale.

Art. 330 Încheierea conventiei matrimoniale (1) Sub sanctiunea nulitătii absolute, conventia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimtământul tuturor părtilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială si având continut predeterminat. (2) Conventia matrimonială încheiată înainte de căsătorie produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei. (3) Conventia încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părti sau, în lipsă, de la data încheierii ei.

Art. 331 Simulatia conventiei matrimoniale Actul secret prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifică regimul matrimonial pentru care sunt îndeplinite formalitătile de publicitate prevăzute de lege produce efecte numai între soti si nu poate fi opus tertilor de bună-credintă.

Art. 332 Obiectul conventiei matrimoniale (1) Prin conventia matrimonială nu se poate deroga, sub sanctiunea nulitătii absolute, de la dispozitiile legale privind regimul matrimonial ales decât în cazurile anume prevăzute de lege. (2) De asemenea, conventia matrimonială nu poate aduce atingere egalitătii dintre soti, autoritătii părintesti sau devolutiunii succesorale legale.

Art. 333 Clauza de preciput (1) Prin conventie matrimonială se poate stipula ca sotul supravietuitor să preia fără plată, înainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, detinute în devălmăsie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soti sau numai în favoarea unuia dintre ei. (2) Clauza de preciput nu este supusă raportului donatiilor, ci numai reductiunii, în conditiile art. 1096 alin. (1) si (2). (3) Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări, chiar înainte de încetarea comunitătii, bunurile ce fac obiectul clauzei. (4) Clauza de preciput devine caducă atunci când comunitatea încetează în timpul vietii sotilor, când sotul beneficiar a decedat înaintea sotului dispunător ori când acestia au decedat în acelasi timp sau când bunurile care au făcut obiectul ei au fost vândute la cererea creditorilor comuni. (5) Executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent.

Art. 334 Publicitatea conventiei matrimoniale (1) Pentru a fi opozabile tertilor, conventiile matrimoniale se înscriu în Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii. (2) După autentificarea conventiei matrimoniale în timpul căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei, potrivit art. 291, notarul public expediază, din oficiu, un exemplar al conventiei la serviciul de stare civilă unde a avut loc celebrarea căsătoriei, pentru a se face mentiune pe actul de căsătorie, la registrul mentionat la alin. (1), precum si la celelalte registre de publicitate, în conditiile alin. (4). (3) Dispozitiile alin. (2) nu exclud dreptul oricăruia dintre soti de a solicita îndeplinirea formalitătilor de publicitate. (4) Tinând seama de natura bunurilor, conventiile matrimoniale se vor nota în cartea funciară, se vor înscrie în registrul comertului, precum si în alte registre de publicitate prevăzute de lege. În toate aceste cazuri, neîndeplinirea formalitătilor de publicitate speciale nu poate fi acoperită prin înscrierea făcută în registrul mentionat la alin. (1). (5) Orice persoană, fără a fi tinută să justifice vreun interes, poate cerceta registrul mentionat la alin. (1) si poate solicita, în conditiile legii, eliberarea de extrase certificate.

Art. 335 Inopozabilitatea conventiei matrimoniale (1) Conventia matrimonială nu poate fi opusă tertilor cu privire la actele încheiate de acestia cu unul dintre soti decât dacă au fost îndeplinite formalitătile de publicitate prevăzute la art. 334 sau dacă tertii au cunoscut-o pe altă cale. (2) De asemenea, conventia matrimonială nu poate fi opusă tertilor cu privire la actele încheiate de acestia cu oricare dintre soti înainte de încheierea căsătoriei.

Art. 336 Modificarea conventiei matrimoniale Conventia matrimonială poate fi modificată înainte de încheierea căsătoriei, cu respectarea conditiilor prevăzute la art. 330 si 332. Dispozitiile art. 334 si 335 sunt aplicabile.

Art. 337 Încheierea conventiei matrimoniale de către minor (1) Minorul care a împlinit vârsta matrimonială poate încheia sau modifica o conventie matrimonială numai cu încuviintarea ocrotitorului său legal si cu autorizarea instantei de tutelă. (2) În lipsa încuviintării sau a autorizării prevăzute la alin. (1), conventia încheiată de minor poate fi anulată în conditiile art. 46, care se aplică în mod corespunzător. (3) Actiunea în anulare nu poate fi formulată dacă a trecut un an de la încheierea căsătoriei.

Art. 338 Nulitatea conventiei matrimoniale În cazul în care conventia matrimonială este nulă sau anulată, între soti se aplică regimul comunitătii legale, fără a fi afectate

SECTIUNEA a 2-a Regimul comunitătii legale

Art. 339 Bunurile comune Bunurile dobândite în timpul regimului comunitătii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăsie ale sotilor.

Art. 340 Bunurile proprii Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui sot: a) bunurile dobândite prin mostenire legală, legat sau donatie, cu exceptia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; b) bunurile de uz personal; c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soti, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri; d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creatiilor sale si asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat; e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri; f) indemnizatia de asigurare si despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soti; g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum si bunul dobândit în schimbul acestora; h) fructele bunurilor proprii.

Art. 341 Veniturile din muncă si cele asimilate acestora Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale si altele asemenea, precum si veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanta privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunitătii.

Art. 342 Regimul juridic al bunurilor proprii Fiecare sot poate folosi, administra si dispune liber de bunurile sale proprii, în conditiile legii. Art. 343 Dovada bunurilor sotilor (1) Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. (2) Dovada că un bun este propriu se poate face între soti prin orice mijloc de probă. În cazul prevăzut la art. 340 lit. a), dovada se face în conditiile legii. (3) Pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, înainte de încheierea acesteia se întocmeste un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată, dacă părtile convin astfel. În lipsa inventarului, se prezumă, până la proba contrară, că bunurile sunt comune.

Art. 344 Formalitătile de publicitate Oricare dintre soti poate cere să se facă mentiune în cartea funciară ori, după caz, în alte registre de publicitate prevăzute de lege despre apartenenta unui bun la comunitate.

Art. 345 Actele de conservare, de folosintă si de administrare (1) Fiecare sot are dreptul de a folosi bunul comun fără consimtământul expres al celuilalt sot. Cu toate acestea, schimbarea destinatiei bunului comun nu se poate face decât prin acordul sotilor. (2) De asemenea, fiecare sot poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum si acte de dobândire a bunurilor comune. (3) Dispozitiile art. 322 rămân aplicabile. (4) În măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, sotul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât dauneinterese de la celălalt sot, fără a fi afectate drepturile dobândite de tertii de bună-credintă.

Art. 346 Actele de înstrăinare si de grevare (1) Actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soti. (2) Cu toate acestea, oricare dintre soti poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, anumitor formalităti de publicitate. Dispozitiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile. (3) Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obisnuite.

Art. 347 Nulitatea relativă (1) Actul încheiat fără consimtământul expres al celuilalt sot, atunci când el este necesar potrivit legii, este anulabil. (2) Tertul dobânditor care a depus diligenta necesară pentru a se informa cu privire la natura bunului este apărat de efectele nulitătii. Dispozitiile art. 345 alin. (4) rămân aplicabile.

Art. 348 Aportul de bunuri comune Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societăti, asociatii sau fundatii, în conditiile legii.

Art. 349 Regimul aporturilor (1) Sub sanctiunea prevăzută la art. 347, niciunul dintre soti nu poate singur, fără consimtământul scris al celuilalt sot, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părti sociale ori, după caz, de actiuni. În cazul societătilor comerciale ale căror actiuni sunt tranzactionate pe o piată reglementată, sotul care nu si-a dat consimtământul scris la întrebuintarea bunurilor comune nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt sot, fără a fi afectate drepturile dobândite de terti. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscută sotului care a aportat bunul comun, dar părtile sociale sau actiunile sunt bunuri comune. Sotul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate si poate realiza singur transferul părtilor sociale ori, după caz, al actiunilor detinute. (3) Calitatea de asociat poate fi recunoscută si celuilalt sot, dacă acesta si-a exprimat vointa în acest sens. În acest caz, fiecare dintre soti are calitatea de asociat pentru părtile sociale sau actiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea bunului, dacă, prin conventie, sotii nu au stipulat alte cote-părti. Părtile sociale sau actiunile ce revin fiecăruia dintre soti sunt bunuri proprii.

Art. 350 Dispozitiile testamentare Fiecare sot poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni, la încetarea căsătoriei, din comunitatea de bunuri.

Art. 351 Datoriile comune ale sotilor Sotii răspund cu bunurile comune pentru: a) obligatiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune; b) obligatiile pe care le-au contractat împreună; c) obligatiile asumate de oricare dintre soti pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale căsătoriei; d) repararea prejudiciului cauzat prin însusirea, de către unul dintre soti, a bunurilor apartinând unui tert, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale sotilor.

Art. 352 Răspunderea subsidiară pentru datoriile commune (1) În măsura în care obligatiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, sotii răspund solidar, cu bunurile proprii. În acest caz, cel care a plătit datoria comună se subrogă în drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate dacă lichidarea s-ar face la data plătii datoriei. (2) Sotul care a plătit datoria comună în conditiile alin. (1) are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt sot până la acoperirea integrală a creantelor pe care acesta i le datorează.

Art. 353 Urmărirea bunurilor commune (1) Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soti. (2) Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creantei sale. (3) Bunurile astfel împărtite devin bunuri proprii.

Art. 354 Urmărirea veniturilor din profesie Veniturile din muncă ale unui sot, precum si cele asimilate acestora nu pot fi urmărite pentru datoriile comune asumate de către celălalt sot, cu exceptia celor prevăzute la art. 351 lit. c).

Art. 355 Lichidarea regimului comunitătii (1) La încetarea comunitătii, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial. (2) Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privinta bunurilor, cât si în privinta obligatiilor. (3) Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soti, lichidarea se face între sotul supravietuitor si mostenitorii sotului decedat. În acest caz, obligatiile sotului decedat se divid între mostenitori proportional cu cotele ce le revin din mostenire.

Art. 356 Efectele încetării regimului comunitătii Dacă regimul comunitătii de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, fostii soti rămân coproprietari în devălmăsie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părti ce revine fiecăruia.

Art. 357 Lichidarea comunitătii. Partajul (1) În cadrul lichidării comunitătii, fiecare dintre soti preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune si la regularizarea datoriilor. (2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui sot, pe baza contributiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât si la îndeplinirea obligatiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că sotii au avut o contributie egală. (3) Dispozitiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 358 Partajul în timpul regimului comunitătii (1) În timpul regimului comunitătii, bunurile comune pot fi împărtite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neîntelegere. (2) Prevederile art. 357 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (3) Bunurile atribuite fiecărui sot prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărtite rămân bunuri comune. (4) Regimul comunitătii nu încetează decât în conditiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au fost împărtite potrivit acestui articol.

Art. 359 Conventiile contrare regimului comunitătii legale Orice conventie contrară dispozitiilor prezentei sectiuni este lovită de nulitate absolută, în măsura în care nu este compatibilă cu regimul comunitătii conventionale.

SECTIUNEA a 3-a Regimul separatiei de bunuri

Art. 360 Regimul bunurilor (1) Fiecare dintre soti este proprietar exclusiv în privinta bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum si a celor pe care le dobândeste în nume propriu după această dată. (2) Prin conventie matrimonială, părtile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în functie de masa de bunuri achizitionate de fiecare dintre soti în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanta de participare. Dacă părtile nu au convenit altfel, creanta de participare reprezintă jumătate din diferenta valorică dintre cele două mase de achizitii nete si va fi datorată de către sotul a cărui masă de achizitii nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură.

Art. 361 Inventarul bunurilor mobile (1) La adoptarea acestui regim, notarul public întocmeste un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire. (2) Se poate întocmi un inventar si pentru bunurile mobile dobândite în timpul separatiei de bunuri. (3) În toate cazurile, pentru opozabilitate fată de terti, inventarul se anexează la conventia matrimonială, supunându-se acelorasi formalităti de publicitate ca si conventia matrimonială. (4) În lipsa inventarului se prezumă, până la proba contrară, că dreptul de proprietate exclusivă apartine sotului posesor. (5) Dacă bunul a fost dobândit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei conditii de formă pentru validitate ori unor cerinte de publicitate, dreptul de proprietate exclusivă nu se poate dovedi decât prin înscrisul care îndeplineste formele cerute de lege.

Art. 362 Bunurile proprietate comună pe cote-părti (1) Bunurile dobândite împreună de soti apartin acestora în proprietate comună pe cotepărti, în conditiile legii. (2) Dovada coproprietătii se face în conditiile art. 361, care se aplică în mod corespunzător.

Art. 363 Folosinta bunurilor celuilalt sot (1) Sotul care se foloseste de bunurile celuilalt sot fără împotrivirea acestuia din urmă are obligatiile unui uzufructuar, cu exceptia celor prevăzute la art. 723, 726 si 727. El este dator să restituie numai fructele existente la data solicitării lor de către celălalt sot sau, după caz, la data încetării ori schimbării regimului matrimonial. (2) Dacă unul dintre soti încheie singur un act prin care dobândeste un bun, folosindu-se, în tot sau în parte, de bunuri apartinând celuilalt sot, acesta din urmă poate alege, în proportia bunurilor proprii folosite fără acordul său, între a reclama pentru sine proprietatea bunului achizitionat si a pretinde daune-interese de la sotul dobânditor. Proprietatea nu poate fi însă reclamată decât înainte ca sotul dobânditor să dispună de bunul dobândit, cu exceptia cazului în care tertul dobânditor a cunoscut că bunul a fost achizitionat de către sotul vânzător prin valorificarea bunurilor celuilalt sot.

Art. 364 Răspunderea pentru obligatiile personale (1) Niciunul dintre soti nu poate fi tinut de obligatiile născute din acte săvârsite de celălalt sot. (2) Cu toate acestea, sotii răspund solidar pentru obligatiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale căsătoriei si a celor legate de cresterea si educarea copiilor.

Art. 365 Dreptul de retentie La încetarea regimului separatiei de bunuri, fiecare dintre soti are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt până la acoperirea integrală a datoriilor pe care le au unul fată de celălalt.

SECTIUNEA a 4-a Regimul comunitătii conventionale

Art. 366 Domeniul de aplicare Regimul comunitătii conventionale se aplică atunci când, în conditiile si limitele prevăzute în prezenta sectiune, se derogă, prin conventie matrimonială, de la dispozitiile privind regimul comunitătii legale.

 

 

 

Nullum judicium sine deo Contacteaza-ne!