Interesul superior al copiilor

 

Atat mama cat si tatal dupa divort se califica pentru a avea la domiciliul lor si domiciliul copiilor sau copilului lor, dar numai dupa ce aduc dovezi solide ca minorii nu vor suferii lipsuri si privatiuni, daca vor fi cu domiciliul la oricare dintre ei.

In cazul unui proces de divort, interesele unui minor ar trebui sa fie primordiale si diferite de cele ale adultilor care sunt implicati in procesul de divort si separare.

Asa cum Consiliul Europei considera minorul ca persoana care are nevoi si drepturi speciale fata de adultii care divorteaza si prin urmare nu mai trebuie considerati proprietatea parintilor, tot asa un judecator care este implicat intr-un divort cu minori trebuie sa judece obiectiv in functie de nevoile si binele absolut al minorului. Cu toate acestea instanta nu judeca la rece si nu se intereseaza de ceea ce doreste minorul, astfel ca interesul superior al copiilor in cazul unui divort nu primeaza, nu se efectueaza toate demersurile si nu se iau decizii pe baza a ceea ce este mai bine si ce doreste minorul in cazul unui divort si aproape toti judecatorii acorda domiciliul copiilor in locul nepotrivit.

Exista cazuri reale in divorturile cu minori in care sunt depuse dovezi si se arata prin inscrisuri si martori, ca mama sau tatal nu sunt cei indreptatiti sa se ocupe de minor,  dar instanta in mod eronat nu discerne care parinte poate fi  mai bun  se se ocupe de satisfacerea si dezvoltarea armonioasa a minorului.

Astfel instanta in cazul unui divort in care este implicat si un minor sau minori, nu tine cont de nevoile acestuia, nu discuta si nu il intreaba cu cine ar dori sa stea dintre cei doi parinti implicati in divort, nu consulta situatia financiara a persoanelor divortate si patrimoniala, nu face o prognoza a parintiilor in viitor si a rolului lor jucat dupa divort in societate si astfel minorul poate ajunge la parintele nepotrivit dintr-o eroare colosala, doar pentru ca asa se practica in divorturile din comunism si asa a ramas si acum aceasta cutuma.

Astfel  judecatorii care sunti implicati in judecarea divorturilor cu minori,  acorda cu usurita si fara a judeca la rece si a tine cont de dovezile depuse la dosar copilul la domiciliul parintelui nepotrivit, fara sa tina cont de martorii care arata cu desavarsire in acel divort care este persoana care se poate ocupa cel mai bine de interesele minorului si de nevoile acestuia.

Opiniile si preferintele copilului, in cazul unui divort, iarasi nu primeza in fata unui judecator, deoarece acesta nu tine cont atunci cand vorbeste cu minorul supus cazului de divort, despre ceea ce el doreste si considera ca este mai bine pentru el, iar minorul in sinceritatea lui suprema arata care parinte se ocupa de el si nevoile sale, care parinte comunica si este receptiv la nevoile sale pentru o dezvoltare armonioasa, dar si care parinte este cel mai violent si il abuzeaza atat fizic cat si psihic.

Pe langa aceste considerente, ambii parinti implicati in divort beneficiaza de egalitate, astfel ca ambii protagonisti ai divortului s-ar dovedi parinti care s-ar putea ocupa si corespunde nevoilor minorului. Faptul ca tatal sau mama ar putea fi un parinte mai bun in masura sa se ocupe de minor, nu conteaza in procesele de divort si astfel minorii ajung inapoi pe mana tatilor sau mamelor vitregi sau vitrege care ii abuzeaza fizic si psihic, sufera de foame si alte lucruri trebuincioase varstei. O mama nu este intotdeauna in cazul unui divort, persoana care ar trebui sa se ocupe de minor, astfel interesul minorului implicat in divort este incalcat si nu respectat asa cum sustine si Comisia Europeana, iar acesta devine in cadrul divortului doar o bucata de carne comercializata intre cei doi parinti care divorteaza. La fel este si in cazul tatilor.

Astfel in state ca Suedia sau Begia se aplica in cazul unui divort asa numitul "principiu californian" care  enunță faptul că părintele mai dispus spre colaborare cu celălalt părinte trebuie favorizat cu privire la încredințarea copilului spre creștere și educare (cazul custodiei unice) ori pentru stabilirea locuinței minorului (cazul custodiei comune), astfel ca si tatal poate si este deschis si doreste, fara nici un fel de ingradire ca mama sa fie implicata in cresterea si educarea minorului, fara a se lasa influentat de faptul ca relatia lor nu a decurs bine si s-a ajuns la divort.

De asemenea exista cazuri de divort in urma caruia mama a obtinut tutela minorului, dar aceasta in mod voit si fara a tine cont de nevoile minorului dar si de justitie care reglementeaza dreptul tatalui de a mentine o relatie apropiata cu minorul, ii boicoteaza tatalui acest drep, castigat de acesta in urma divortului. Poate daca judecatorul se concentra pe nevoile si interesul minorului, putea preveni aceasta situatie, mai ales daca in cadrul procesului de divort au existat probe si inscrisuri ca tatal daca ar fi obtinut tutele nu ar fi ingradit dreptul mamei de a mentine o relatie apropiata cu minorul, ci din contra tatal era dispus sa acorde mamei dreptul de a vizita si petrece timpul cu minorul nelimitat.

Astfel mama poate aliena copilul impotriva tatalui, ii poate alimenta ura si respingerea minorului chiar daca acesta nu doreste, compromitand astfel raporturile dintre minor si tata, desi din rapoarte psihologise se arata faptul ca in urma divortului tatal se interesa de soarta minorului, platea pensie alimentara si dorea sa petreaca cat mai mult timp cu minorul. Un astfel de caz judecat de catre CEDO il reprezinta Cauza Koudelka vs. Cehia.

Astfel de cazuri sunt tot mai frecvente in cazurile de divort cu minori din Romania, iar judecatorii in loc sa combata aceasta obisnuinta si sa o remedieze, ei o alimenteaza si sustin, astfel ca in cazurile de divort tatal poate fi prejudiciat si ingradit in a-si exercita dreptul stabilit prin constitutie, dar la fel se poate intampla si in cazul mamelor.

Interesul superior al minorului intr-un dosar de divort trebuie sa-l faca pe judecator sa vada in primul rand care este interesul copiilor si nu care este interesul parintilor.

Oricare dintre parinti mama si tata pot aduce garanti solide ca pot face din viata copiilor lor un paradis dar judecatorul trebuie sa ceara dovezi concrete despre acest fapt ambilor parinti in cadrul procesului de divort. Discutam aici de ce posibilitati concrete ofera fiecare din parinti pentru viitorul copiilor lor, posibilitati care se traduc in bani si resurse solide de orice natura prin care copiii sa creasca fara privatiuni de tot felul.

Nu este important doar ca un copil sa fie lasat cu domiciliul la mama sau la tata, daca langa aceasti parinti oricare dintre ei, copilul sau copii nu au parte de mancare sanatoasa, plimbari, jucarii, educatie, haine etc. Degeaba copilul sta langa mama sau tata daca are stomacul gol, nu merge la mare, la munte si se uita cu tristete la ce au alti copii si ei n-au. Aici e vina exclusiva a judecatorului si a faptului ca multi judecatori nu au familie cu copii si nu sunt specializati strict in a judeca astfel de cazuri, judecatori care nu au aplecat urechea la ce spunea tatal sau mama in faza de judecata, tata sau mama care arata prin dovezi concrete ca are venituri si posiblitati net superioare celuilalt parinte dar judecatorul a considerat ca figura materna sau apropierea de o gradinita sau scoala este un element mai important decat interesul superior al minorului. Pentru lipsurile copiilor dupa divort sunt raspunzatori direct cei care au judecat cauza in opinia mea personala si este de netolerat ca o persoana care judeca cazuri de drept penal in aceeasi sedinta de judecata, sa judeca si desfaceri de casatorie cu minori. Multi judecatori judeca infractiuni contra sigurantei pe drumurile publice dar nu au permis auto. Daca se va veni cu scuza din partea C.S.M. sau a Ministerului Justitiei ca nu sunt judecatori de ajuns in tara pentru volumul de munca existent, atunci tot ei sa-si prezinte demisiile pentru ca nu au gasit solutii de aproape 29 de ani la aceste probleme. In aceasta problema care nu este deloc delicata, se impune a se lasa dreptul avocatului sa devina magistrat judecator dupa maxim 10 ani de experianta si un numar minim de cazuri personale stabilit prin lege fara alte teste grila sau stavile puse special de legiuitor pentru a face din Justitie un vehicul cu ITP-ul expirat.

In toate situatiile judecatorul in cadrul procedurii de desfacere a casatoriei cu minori trebuie sa vada si sa analizeze ce poate oferii fiecare parinte copiilor, judecand pragmatic si nu emotional, iar dupa ce a ajuns sa-i cunoasca indeajuns de bine pe cei doi parinti si financiar si mental abia atunci sa ia o decizie stric in interesul superior al minorilor.

 

av.Razvan Ivan Claudiu

 

Nullum judicium sine deo Contacteaza-ne!