Solutia legislativa cuprinsa de codul de procedura panala in art.453 alin.1lit.f care nu limiteaza cazul de revizuire la cauza in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate, este neconstitutionala.

Solutia legislativa cuprinsa de codul de procedura panala in art.453 alin.1lit.f care nu limiteaza cazul de revizuire la cauza in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate, este neconstitutionala.

DECIZIA Nr. 126 din 3 martie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) lit. f), precum și ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală Publicată în Monitorul Oficial nr.185 din 11.03.2016

Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Maria Pivniceru - judecător
Puskás Valentin Zoltán - judecător
Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Mihaela Ionescu - magistrat asistent
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1) și art. 453 alin. (1) și (2), precum și ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Săvel Botezatu în Dosarul nr. 2.329/86/2015 al Curții de Apel Suceava Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.094D/2015.
2. Dezbaterile au avut loc la data de 23 februarie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, în prezența apărătorului autorului excepției, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 martie 2016. După întocmirea încheierii de amânare a pronunțării, Curtea, constatând că pentru ședința de deliberări din data de 17 martie 2016 nu va putea fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, în temeiul dispozițiilor art. 230 din Codul de procedură civilă și ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a preschimbat termenul de pronunțare de la data de 17 martie 2016 la data de 3 martie 2016, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
3. Prin Decizia penală nr. 70 din 4 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.329/86/2015, Curtea de Apel Suceava Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală „în măsura în care îngrădesc  exercitarea liberă și independentă a profesiei de avocat și dreptul inculpatului la apărare raportat la art. 24 și art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție și art. 6 paragraful 3 lit. c) din Conv enția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, art. 452 alin. (1) și art. 453 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală „în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești ce s-a întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituțională și prin care, fără a se evoca fondul, s–au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale constatate de Curtea Constituțională”, precum și ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Viorel Săvel Botezatu în cadrul contestației formulate, în temeiul art. 425 1 și următoarele din Codul de procedură penală, împotriva Sentinței penale nr. 110 din 13 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava Secția penală, prin care, în temeiul art. 459 alin. (5) din Codul de  procedură penală, s–a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată cu privire la Încheierea nr. 34 din 3 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava Secția penală, prin care judecătorul de drepturi și libertăți a dispus prelungirea, pentru încă 30 de zile, a măsurii arestării preventive luate față de autorul excepției prin Încheierea nr. 238 din data de 5 decembrie 2014, pronunțată de aceeași instanță.  
4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, cât privește dispozițiile art. 88 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală, autorul arată că are calitatea de inculpat în Dosarul nr. 194/P/2014 al Direcției Naționale Anticorupție Serviciul Teritorial Suceava, în care, prin ordonanța din 14 aprilie 2015, s–a dispus extinderea acțiunii penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, cu consecința obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos necuvenit, constând în aceea că, în calitate de primar al comunei Udești, în perioada 2011 - 2014, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, în sensul că a încheiat și semnat cu „Cabinetul de avocat Andronic Dorin” un număr de patru contracte de prestări servicii juridice, prin proceduri de achiziție trucate, și șase contracte de prestări servicii juridice, fără aprobarea Consiliului Local Udești, în acest sens fiind întocmite documente fictive. În afara acestor zece contracte, avocatul Andronic Dorin a mai emis facturi fiscale pentru care, fără să existe aprobarea Consiliului Local Udești, autorul excepției a emis chitanțe de plată. Au fost, de asemenea, semnate contracte de către autorul excepției, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, fiind apoi emise facturi fiscale de către avocatul Andronic Dorin, ce au fost decontate prin semnarea ordinelor de plată și a chitanțelor de către autorul excepției. Arată autorul excepției că, prin procesul-verbal din 17 aprilie 2015, avocatului Andronic Dorin i s-a adus la cunoștință calitatea de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, constând în aceea că, în calitate de avocat, cu intenție, pentru a obține un folos necuvenit, l-a ajutat pe autorul excepției să-și încalce atribuțiile de serviciu. În continuare, arată că, în data de 22 mai 2015, în prezenta cauză, Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Suceava a invocat, în temeiul art. 88 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală, incompatibilitatea avocatului ales al autorului excepției, întrucât acesta are calitatea de subiect procesual principal în cauză alături de autorul excepției. Susține autorul excepției că între fapta de abuz în serviciu, reținută în sarcina sa, și cea de complicitate la abuz în serviciu, reținută în sarcina apărătorului său ales, nu există nicio legătură de ca uzalitate, contractul de asistență și reprezentare juridică încheiat între aceștia fiind un act de drept privat ce nu poate fi cenzurat de către Direcția Națională Anticorupție ori de către instanța de judecată, rezilierea sau modificarea contractului de asistență juridică fiind atributul exclusiv al părților contractante, iar dreptul la apărare și alegerea avocatului nu pot fi îngrădite de vreo autoritate a statului. Apreciază că, în aceste condiții, art. 88 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală este neconstituțional, „în măsura în care instituie o incompatibilitate generală a avocatului ales de către inculpat într-o cauză penală, pentru faptele penale ale inculpatului care nu au nicio legătură de cauzalitate cu o faptă penală în aceeași cauză, față de care este cercetat inculpatul ca subiect procesual principal și avocatul ales, ca subiect procesual secundar.”
5. În susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (1) și art. 453 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, autorul arată că prin Încheierea nr. 34 din 3 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 681/86/2015, Tribunalul Suceava Secția penală, judecătorul de drepturi și libertăți, a dispus față de autorul excepției, în temeiul art.
236 raportat la
art.
202
alin.
(1), (2), (3) și
alin.
(4)
lit.
e) și
art.
223
alin.
(2) din Codul de procedură penală, prelungirea pentru încă 30 de zile a măsurii
arestării preventive luate prin Încheierea
nr.
238 din 5 decembrie 2014, pronunțată de Tr
ibunalul
Suceava în Dosarul
nr.
8.395/86/2014. Ulterior, prin Decizia
nr.
336 din 30 aprilie 2015, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.
342 din 19 mai 2015, Curtea Constituțională a admis excepția
de neconstituționalitate ridicată de auto
rul excepției în Dosarul
nr.
681/86/2015 al Tribunalului Suceava
Secția penală și a constatat că dispozițiile
art.
235
alin.
(1) din Codul de procedură penală sunt
constituționale în măsura în care nerespectarea termenului
„cu cel puțin 5 zile înainte de ex
pirarea
duratei arestării preventive”
atrage incidența
art.
268
alin.
(1) din Codul de procedură penală. Prin
Sentința penală
nr.
110 din 13 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Suceava
Secția penală, cererea
de revizuire a Încheierii
nr.
34 din 3 februarie 20
15 a fost respinsă, în temeiul
art.
459
alin.
(5) din Codul
de procedură penală, ca inadmisibilă, așa încât autorul excepției a formulat contestație, în temeiul
art.
425
1
și următoarele din Codul de procedură penală, împotriva acestei sentințe.
6. Susține că,
în cauză, instanța a apreciat într
un mod formalist condițiile de admisibilitate a revizuirii,
dând o interpretare nerezonabilă condiției existenței unei
„hotărâri judecătorești definitive”
, prin limitarea
acestei condiții numai la hotărârile penale defin
itive prin care a fost soluționat fondul cauzei, prin aceasta
fiind încălcat dreptul de acces liber la justiție. Apreciază că se aduce atingere și dispozițiilor
constituționale ale
art.
1
alin.
(5) și ale
art.
142
alin.
(1), fiind evident că, în condițiile în
care o dispoziție a
legii de care depinde soluționarea cauzei a fost declarată neconstituțională, hotărârea care s
a întemeiat
pe o astfel de prevedere este supusă revizuirii fără nicio distincție între hotărâri, după cum prin acestea
a fost soluționat fon
dul cauzei ori nu s
a soluționat fondul cauzei, această din urmă ipoteză regăsindu
se în prezenta cauză.
7. Cât privește dispozițiile
art.
459
alin.
(2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora
admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță,
„în camera de consiliu,
fără citarea părților”
, apreciază că acestea aduc atingere dreptului la un proces echitabil, dre
ptului la
apărare și dispozițiilor constituționale privind caracterul public al ședințelor de judecată.
8.
Curtea de Apel Suceava
Secția penală și pentru cauze cu minori
apreciază că dispozițiile
 
art.
88
alin.
(2)
lit.
d) din Codul de procedură penală nu c
ontravin prevederilor constituționale ale
art.
24
alin.
(1), de vreme ce inculpatul are libertatea de a
și angaja alt apărător în cauză, iar nu persoana ce
este și ea subiect procesual în aceeași cauză. Raportat la prevederile constituționale ale
art.
53
alin
.
(2),
consideră că o asemenea restrângere este necesară pentru respectarea legalității într
o societate
democratică. În ceea ce privește dispozițiile
art.
452
alin.
(1) și ale
art.
453
alin.
(1) din Codul de procedură
penală, apreciază că, prin conținutul text
elor de lege menționate, nu se aduce atingere dispozițiilor
constituționale invocate de autorul excepției. Prin susținerile autorului excepției, potrivit cărora ar trebui
supuse revizuirii și alte hotărâri judecătorești, iar nu doar cele ce evocă fondul ca
uzei, se tinde a se
adăuga la lege, cu consecința implicită de a transforma calea extraordinară de atac a revizuirii într
o
cale ordinară de atac. Cât privește dispozițiile
art.
459
alin.
(2) din Codul de procedură penală, opinează
că, în măsura în care cauz
a nu intră sub incidența situațiilor prevăzute de
art.
352
alin.
(2) și (3) din Codul
de procedură penală, judecarea unei cereri de revizuire în camera de consiliu, fără citarea părților, dar
în prezența procurorului, aduce atingere drepturilor constituționa
le ale
art.
21
alin.
(3),
art.
24 și
art.
127.
În acest sens, face trimitere la considerentele ce au stat la baza Deciziei Curții Constituționale
nr.
599
din 21 octombrie 2014, prin care s
a statuat că soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră
p
reliminară se pronunță asupra plângerii
„fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților”
este
neconstituțională.
9. Potrivit prevederilor
art.
30
alin.
(1) din Legea
nr.
47/1992, actul de sesizare a fost comunicat
președinților celor două Camer
e ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a
și
exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
10.
Avocatul Poporului
își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor
art
.
88
alin.
(2)
lit.
d) din Codul de procedură penală nu poate fi reținută. Stabilirea de către
legiuitor a unor incompatibilități pentru avocat, așa cum sunt prevăzute și pentru magistrați sau grefieri,
nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proce
s echitabil, ci este o aplicare a acestuia, făcând
parte dintre măsurile legislative necesare pentru realizarea unui cadru procesual adecvat.
11. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile
art.
452
alin.
(1)
ș
i
art.
453
alin.
(1) și (2) din Codul de procedură penală, apreciază că nici aceasta nu poate fi reținută.
Observă că autorul are în vedere, în special, cazul de revizuire reglementat în
art.
453
alin.
(2)
lit.
f) din
Codul de procedură penală. Face referire la Deciz
ia
nr.
XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție
Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care s
a
statuat că „sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s
a soluționat fondul
cauzei,
adică acele hotărâri prin care s
a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându
se o soluție
de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal”. Așadar, încheierile prin care se dispune
luarea unor măsuri preventive nu p
ot face obiectul revizuirii, întrucât prin acestea nu se soluționează
fondul cauzei. Totodată, face referire la Decizia Curții Constituționale
nr.
38 din 11 ianuarie 2007, în care
s
a reținut că luarea măsurii arestării preventive și, dacă este cazul, menți
nerea acesteia în cursul
judecății, nu implică pronunțarea instanței de judecată asupra fondului procesului, adică asupra
vinovăției inculpatului, ci numai asupra legalității și temeiniciei măsurii privative de libertate.
12. Cât privește excepția de neco
nstituționalitate a prevederilor
art.
459
alin.
(2) din Codul de
procedură penală, apreciază că aceasta nu poate fi reținută, întrucât, prin Decizia
nr.
506 din 30 iunie
2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate având ca obiect ac
este prevederi
ș
i a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se
examinează de către instanță
„fără citarea părților”
este neconstituțională.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului
ș
i
Guvernul
nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul
raportor, punctul de vedere al Avocatului
Poporului, susținerile apărătorului autorului excep
ț
iei, concluziile procurorului, dispozițiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea
nr.
47/1992, reține următoarele:
14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art.
146
lit.
d)
din Constituție, precum și ale
art.
1
alin.
(2), ale
art.
2, 3, 10 și 29 din Legea
nr.
47/1992, să soluționeze
excepția de neconstituționalitate.
15. Obiect al excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile
art.
88
alin.
(2)
lit.
d),
art.
452
alin.
(1) și
art.
453
alin.
(1) și (2), precum și ale
art.
459
alin.
(2) din Codul de
procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate reiese însă că autorul acesteia critică,
în realitate, dispozițiile
art.
88
ali
n.
(2)
lit.
d),
art.
452
alin.
(1),
art.
453
alin.
(1)
lit.
f) și
art.
459
alin.
(2) din Codul
de procedură penală
Legea
nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I,
nr.
486 din 15 iulie 2010, având următorul
conținut:
Art.
88
alin.
(2)
lit.
d):
„Nu poate fi avocat al unei părți sau al unui subiect procesual principal: […] d)
o altă parte sau un alt subiect procesual.”;
 
Art.
452
alin.
(1):
„Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu p
rivire la latura
penală, cât și cu privire la latura civilă.”;
Art.
453
alin.
(1)
lit.
f):
„Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală,
poate fi cerută când:[…] f) hotărârea s
a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost dec
larată
neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării
dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii
pronunțate.”;
Art.
459
alin.
(2):
„Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de
consiliu, fără citarea părților.”
16. În susținerea neconstituționalității dispozițiilor
art.
88
alin.
(2)
lit.
d) din Codul de procedură penală,
autorul excepției invocă încălcarea p
revederilor constituționale ale
art.
24 privind dreptul la apărare și
ale
art.
53
alin.
(1) și (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și
a dispozițiilor
art.
6 paragraful 3
lit.
c) referitor la dreptul la apărare
din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, în susținerea neconstituționalității dispozițiilor
art.
452
alin.
(1),
art.
453
alin.
(1) și (2) și
art.
459
alin.
(2) din Codul de procedură penală, autorul excepției
inv
ocă dispozițiile constituționale ale
art.
1
alin.
(5) referitor la principiul legalității,
art.
21
alin.
(1)
(3)
privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil,
art.
24 referitor la dreptul la apărare,
art.
124 privind înfăptuirea justiției,
art.
127 relativ la caracterul public al dezbaterilor din cadrul ședințelor
de judecată,
art.
142
alin.
(1) potrivit căruia Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției,
precum și dispozițiile
art.
6 paragraful 1 referitor la dreptul la un pr
oces echitabil din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art.
453
alin.
(1)
lit.
f) din Codul de
procedură penală, Curtea reține că acest caz de revizuire c
orespunde celui reglementat în
art.
408
2
din
Codul de procedură penală din 1968, însă, potrivit noii reglementări, acest caz constituie motiv de
revizuire indiferent de invocarea excepției de neconstituționalitate în cauza în care s
a pronunțat
hotărârea a
cărei revizuire se cere, dacă prevederea legală pe care s
a întemeiat hotărârea a fost
declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, iar consecințele încălcării dispoziției
constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate
decât prin revizuirea hotărârii.
18.
Dintr
o perspectivă istorică, Curtea reține că deciziile instanței de contencios
constituțional prin care s
a constatat neconstituționalitatea unui text de lege au reprezentat
motiv de revizuire odată cu adoptarea Legi
i
nr.
177/2010
pentru modificarea și completarea Legii
nr.
47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a
Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.
672
din 4 octombrie 2010, act normativ prin care s
a eliminat suspendarea judecării cauzei în situația
invocării excepției de neconstituționalitate. Așadar, prin
art.
II
pct.
1 și
art.
III
pct.
2 din Legea
nr.
177/2010
s
a reglementat un nou motiv de revizui
re, atât în materie civilă
art.
322
pct.
10 din Codul de procedură
civilă din 1865, cât și în materie penală
art.
408
2
din Codul de procedură penală din 1968, cererea de
revizuire întemeiată pe dispozițiile precitate fiind reglementată ca un remediu proce
sual pentru
nesuspendarea soluționării cauzei, rezultată din abrogarea
art.
29
alin.
(5) din Legea
nr.
47/1992,
remediu aplicabil doar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate și în care
s
a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se c
ere.
Potrivit
art.
408
2
alin.
1 din Codul de procedură
penală din 1968,
„Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o
excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s
a înt
emeiat
pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod
necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.”
De asemenea,
art.
322
pct.
10 din Codul de procedură civilă din 1865,
stabilea că
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în
instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când
evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:[…] 10. dacă, după ce hotărârea a devenit
definitivă,
Curtea Constituțională s
a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând
neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr
o lege sau dintr
o ordonanță care a făcut obiectul
acelei excepții ori alte dispoziții din actul a
tacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de
prevederile menționate în sesizare.”
19. Totodată, Curtea reține că, în considerentele Deciziei
nr.
1.106 din 22 septembrie 2010 asupra
obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii
nr.
47/1992 privind
organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de
procedură penală al
României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.
672 din 4
octombrie 2010, a statuat că „dispozițiile
art.
II și III din legea criticată consacră un nou efect juridic al
deciziilor Curții Constituționale prin care se constată neconstituțio
nalitatea unor legi sau ordonanțe ori a
unor dispoziții din acestea, și anume
dreptul persoanelor prevăzute de lege de a exercita calea
extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii definitive prin care s
a soluționat cauza în
care a fost invocată
excepția.
Soluția legislativă nu intră în coliziune cu prevederile constituționale
 
 
 
 
 
 
 
 
CURTEA CONSTITUȚIONA
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Viorel Săvel Botezatu în Dosarul
nr.
2.329/86/2015 al Curții de Apel Suceava
Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că
soluția legislativă cuprinsă în
art.
453
alin.
(1)
lit.
f) din Codul d
e procedură penală, care nu limitează cazul
de revizuire la cauza în care a&

Nullum judicium sine deo Contacteaza-ne!