avocat specializat drept penal

Poza Conducerea unui vehicul fara permis

Conducerea unui vehicul fara permis in stare de necesitate

Care sunt conditiile in care instanta de judecata va aprecia conducerea unui vehicul fara detinerea unui permis de conducere in stare de necesitate?
Pentru a raspunde acestei intrebari, trebuie sa luam in considerare acceptiunea legii astfel de cazuri.
Conform codului Noului Cod Penal actualizat 2018 – Legea 286/2009, cap. II, Art. 335: Conducerea pe drumurile publice drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de catre o persoana care nu poseda permis de conducere se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani. In cazurile in care o persoana conduce vehicul pe drumurile publice, pentru care legea prevede obligativitatea detinerii unui permis de conducere iar acesta este necorespunzator categoriei sau a fost retras, anulat sau suspendat, in Romania, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Cu aceeasi pedeapsa se sancţioneaza si persoana care incredinteaza un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care stie ca se afla in una dintre situatiile prevazute mai sus sau sub influenta alcoolului ori a unor substante psihoactive.
Perioada exacta de timp a pedepsei este decisa de judecator care, pentru individualizarea pedepsei, va tine cont de multiple criterii, printre care putem enumera: infractiuni precedente (antecedente penale), starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, imprejurari, alte consecinte ale infractiunii, cat si altele.
Deoarece pot aparea situatii in care patrimoniul, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa fie periclitate, legea stipuleaza ca alte persoane pot lua decizia de a interveni in vederea salvarii acestor valori savarsind in acelasi timp o infractiune, cu un grad de pericol mai mic. In aceste cazuri, fapta persoanei care a savarsit o astfel de actiune, ce este stipulata in cadrul legii penale, in conditia existentei cauzelor justificative prevazute de lege, nu este infractiune.
Pentru aceste situatii legiuitorul a stipulat in cadrul cauzelor justificative, la articolul 20 din legea mentionata mai sus, starea de necesitate, hotarand ca si justificata fapta prevazuta in legea penala savarsita in stare de necesitate. Conform acestuia este considerata in stare de necesitate persoana care savarseste fapta pentru a salva de la pericol imediat si care nu putea fi inlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general, daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlaturat.
Ca si exemple de stare de necesitate putem avea:
Conducerea unui vehicul fara permis de conducere pentru deplasarea unui ranit pana la cel mai apropiat spital, in conditiile in care nu exista alta solutie pentru a-l transporta si acesta este in pericol sa-si piarda viata;
Lovi

Citeste
Poza 1

Solutia legislativa cuprinsa de codul de procedura panala in art.453 alin.1lit.f care nu limiteaza cazul de revizuire la cauza in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate, este neconstitutionala.

DECIZIA Nr. 126 din 3 martie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) lit. f), precum și ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală Publicată în Monitorul Oficial nr.185 din 11.03.2016
Augustin Zegrean - președinte Valer Dorneanu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Maria Pivniceru - judecător Puskás Valentin Zoltán - judecător Maya Teodoroiu - judecător Tudorel Toader - judecător Mihaela Ionescu - magistrat asistent 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1) și art. 453 alin. (1) și (2), precum și ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Săvel Botezatu în Dosarul nr. 2.329/86/2015 al Curții de Apel Suceava Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.094D/2015. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 23 februarie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, în prezența apărătorului autorului excepției, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 martie 2016. După întocmirea încheierii de amânare a pronunțării, Curtea, constatând că pentru ședința de deliberări din data de 17 martie 2016 nu va putea fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, în temeiul dispozițiilor art. 230 din Codul de procedură civilă și ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a preschimbat termenul de pronunțare de la data de 17 martie 2016 la data de 3 martie 2016, când a pronunțat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Decizia penală nr. 70 din 4 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.329/86/2015, Curtea de Apel Suceava Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală „în măsura în care îngrădesc  exercitarea liberă și independentă a profesiei de avocat și dreptul inculpatului la apărare raportat la art. 24 și art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție și art. 6 paragraful 3 lit. c) din Conv enția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, art. 452 alin. (1) și art. 453 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală „în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești ce s-a întemeiat pe o prevedere legală declarată neconsti

Citeste
Poza 1

Solutia prevazuta de articolul 434 aliniatul 1 teza 1 din Codul de Procedura Penala care exclude atacarea cu recurs in casatie a deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie ca instanta de apel este neconstitutionala Decizia 540/12.07.2016 a Curtii Constitutionale a Romaniei

DECIZIA Nr. 540 din 12 iulie 2016 referitoare la excepț ia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin.(1) teza întâi din Codul de procedură penală Publicată în Monitorul Oficial nr.841 din 24 .10.2016 Valer Dorneanu — președinte Petre Lăzăroiu — judecător Mircea Ștefan Minea — judecător Daniel Marius Morar — judecător Puskás Valentin Zoltán — judecător Simona – Maya Teodoroiu — judecător Tudorel Toader — judecător Augustin Zegrean — judecător Oana Cristina Puică — magistrat – asistent 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispoziț iilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Penciu în Dosarul nr. 1.747/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.140D/ 2015. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 28 iunie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 ș i art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunțarea la 5 iulie 2016. La această dată, constatând că nu sunt prezenți, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, toți judecătorii care au pa rticipat la dezbateri, Curtea a amânat pronunțarea pentru 7 iulie și 12 iulie 2016. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: 3. Prin Încheierea nr. 221 din 23 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.747/1/2015, Înalta Curt e de Casație și Justiție — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Adrian Penciu în etapa verificării admis ibilității în principiu a cererii de recurs în casație. 4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 434 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, care limitează recursul în casație la deciziile pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel, încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu vizează și deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de apel. Consideră că dispoziți ile de lege criticate creează discriminare între inculpați în funcție

Citeste
Poza 1

Impăcarea in materie penala produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței

CCR. Încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței
În ziua de 15 iunie 2016, Plenul Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.67 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator și ale art.16 alin.(1) lit.g) teza finală din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins:
Art.67 din Legea nr.192/2006:
”(1) Dispoziţiile din prezenta lege se aplică şi în cauzele penale, atât în latura penală, cât şi în latura civilă, după distincţiile arătate în prezenta secţiune.
(2) În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
(3) Părţile şi subiecţii procesuali nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii.”
Art.16 alin.(1) lit.g) teza finală din Codul de procedură penală:
”(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: […] g) […] a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii”.
În urma deliberărilor, Curtea, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.67 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr.9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în măsura în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței, se precizează în comunicatul instituției.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art.16 alin.(1) lit.g) teza finală din Codul de procedură penală, Curtea, cu unanimitate de voturi, a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată şi a constatat că acestea sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Citeste
Poza 1

Prelungirea controlului judiciar de către procuror, constituțională doar dacă inculpatul este audiat

În Monitorul Oficial cu numărul 962 din 28 noiembrie 2016 a fost publicată Decizia CCR nr. 614/2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (2) şi alin. (5) din Codul de procedură penală.
”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, (…) Curtea reţine că măsura controlului judiciar este o măsură preventivă care, chiar dacă se execută în stare de libertate, limitează atât libertatea individuală a inculpatului, cât şi exercitarea celorlalte drepturi fundamentale reţinute de Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 712 din 4 decembrie 2014, respectiv libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, libertatea întrunirilor, munca şi protecţia socială a muncii şi libertatea economică, reglementate la art. 25, art. 26, art. 39, art. 41 şi, respectiv, art. 45 din Constituţie, limitări determinate de impunerea în sarcina inculpatului a obligaţiilor prevăzute la art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală şi a unora sau a tuturor obligaţiilor prevăzute la art. 215 alin. (2) din Codul de procedură penală.
Aşa fiind, prelungirea acestei măsuri obligă la asigurarea garanţiilor procesuale specifice dreptului la apărare. Având în vedere conţinutul acestui drept şi importanţa asigurării lui cu prilejul dispunerii şi al prelungirii măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, exhaustiv analizate de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, ale cărei considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în privinţa măsurii controlului judiciar, Curtea constată că acesta presupune nu doar reglementarea dreptului inculpatului de a fi prezent şi asistat de un avocat în momentul verificării de către procuror a menţinerii temeiurilor care au determinat luarea măsurii anterior referite sau a apariţiei unor temeiuri noi care să justifice prelungirea acestei măsuri, ci şi dreptul inculpatului de a fi audiat înaintea acestei prelungiri.
De asemenea, Curtea reţine că o procedură similară este reglementată, prin dispoziţiile art. 212 din Codul de procedură penală, în privinţa luării măsurii controlului judiciar de către procuror. Conform alin. (1) al art. 212 din Codul de procedură penală, în vederea luării măsurii anterior referite, procurorul dispune citarea inculpatului aflat în stare de libertate sau aducerea inculpatului aflat în stare de reţinere, potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. 212, inculpatului prezent i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, infracţiunea de care este suspectat şi motivele luării măsurii controlului judiciar, iar, conform alineatului imediat subsecvent, măsura controlului judiciar poate fi luată numai după audierea inculpatului, în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu, cu aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor art. 209 alin. (6) – (9) din Codul de procedură

Citeste

Nullum judicium sine deo Contacteaza-ne!